Unul dintre poemele pentru care poeta a primit premiul Nobel

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nelly Sachs, ”Glasul Țării Sfinte – Stimme des Heiligen Landes”

O, copiii mei,

Moartea v-a străbătut prin inimi

Ca printr-o vie –

Vopsit în roșu fu Israel pe toți pereții Pământului.

Unde e petecul de sfințenie

Ce încă trăiește-n nisipul meu?

Prin tijele singurătății

Vorbesc doar vocile morților:

Puneți pe câmp armele răzbunării

Făceți-le să tacă –

Fiindcă în poala pământului

Sunt frați și fier și sămânță –

Unde s-o întoarce fărâma de sfințenie,

Cea încă viețuind în pustietățile mele?

Se scoală

Copilul ucis în somn; se apleacă către copacul mileniilor

Se ațintește la steaua albă

Ce încă respiră

Care cândva se numea Israel

La coroana lui.

Întoarce-te acum și glăsuiește acolo

Unde lacrima înseamnă eternitate.

-traducere de Catalina Franco-

______________________

O meine Kinder,

Der Tod ist durch eure Herzen gefahren

Wie durch einen Weinberg –

Malte Israel rot an alle Wände der Erde.

Wo soll die kleine Heiligkeit hin

Die noch in meinem Sande wohnt?

Durch die Röhren der Abgeschiedenheit

Sprechen die Stimmen der Toten:

Leget auf den Acker die Waffen der Rache

Damit sie leise werden –

Denn auch Eisen und Korn sind Geschwister

Im Schoße der Erde –

Wo soll denn die kleine Heiligkeit hin

Die noch in meinem Sande wohnt?

Das Kind im Schlafe gemordet

Steht auf; biegt den Baum der Jahrtausende hinab

Und heftet den weißen, atmenden Stern

Der einmal Israel hieß

An seine Krone.

Schnelle zurück, spricht es

Dorthin, wo Tränen Ewigkeit bedeuten.