Lună: septembrie 2018

Philippe Soupault,”Veșnică toamna”-”Ewiger Herbst”- ”Eternel automne”

11013294_769414923127549_5296863266659911015_n

 

Philippe Soupault,”Veșnică toamnă”-”Ewiger Herbst”- ”Eternel automne”

A strivi amintirile ca pe frunzele moarte
frunzele moarte aprinse de amurguri
deja destrămare colorată și-înceată
la poalele copacilor goi
care trebui-vor să înflorească din nou
după o tăcere îndelungă
lunga tăcere-a disperării de după sperare
același cântec mereu tot în toamnă
când s-aprind florile roadele frunzele
crengile toate care s-or frânge
iar despre ele nu s-o mai ști niciodată
niciodată de parcă n-ar mai fi fost nimic
de parcă astfel nicicând n-ar mai trebui
să vezi cum vântul o să sfâșie
pânzele de fum ale toamnelor

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Die Erinnerungen zertreten wie welke Blätter
welke Blätter von der Farbe des Abenddämmerns
vielfarbige unverzichtbare Verwesung
schon am Fuß der entblätterten Bäume
die wieder erblühen sollen nach langem Schweigen
dem langen Schweigen der Hoffnung nach der Verzweiflung
immer derselbe Vers derselbe Herbst
wenn man die Blumen, die Früchte die Blätter verbrennt
all die Zweige die man abschneiden muss
und zersägen damit man nie wieder davon spricht
nie wieder als ob nie etwas gewesen sei
das endlich auch nie mehr sein wird
nie mehr weil man ein Ende machen muss
und ansonsten alles zum besten bestellt ist
dass man nicht mehr zu wählen gezwungen ist
die Rauchsäulen zu wählen die der Wind verschlingt

-Übersetzung: Roland Erb-
–––––––––––
Écraser les souvenirs comme les feuilles mortes
feuilles mortes couleur de crépuscule
déjà pourritures multicolores et nécessaires
au pied des arbres dépouillés
et qui doivent refleurir après un long silence
le long silence de l’espoir après le désespoir
toujours la même chanson la même saison
celle où l’on brûle les fleurs les fruits les feuilles
et toutes ces branches qu’il faudra couper
et les scier pour qu’on n’en parle plus jamais
plus jamais comme si rien n’avait été
et qui ne sera jamais plus enfin
enfin jamais plus puisqu’il faut finir
et qu’ainsi tout est pour le mieux
qu’on n’est plus obligé de choisir
Choisir les fumées que dévorera le vent

Anne Sexton, „Din grădină”-„Dal giardino” – „From the Garden”

 

20110810_hurr_318_321_323_luhm_straight

Anne Sexton, „Din grădină”-„Dal giardino” – „From the Garden”

Vino, iubite,
ia aminte la crini.
Avem prea puțină credință.
Vorbim prea mult.
Lasă la o parte vorbele
și vino cu mine să vezi
crinii deschiși într-un altfel de câmp,
crescând acolo ca nave,
încet înflorindu-și petalele
fără îngrijiri, fără ceasuri.
Să luăm aminte și la
o casă unde nori albi
împodobesc pereții murdari.
Lasă-ți cuvintele bune să plece
și pe cele rele. Alungă
cuvintele tale ca pietrele!
Vino! Vino aici!
Vino să guști plăcutele mele roade.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Vieni, mio amato,
contempla i gigli.
Abbiamo poca fede.
Parliamo troppo.
Metti via il tuo scioglilingua di parole
e vieni con me a osservare
i gigli dischiusi nel campo,
che crescono come yacht,
che lentamente allungano i petali
senza infermiere o orologi.
Contempliamo la vista:
una casa dove nubi bianche
ornano le pareti fangose.
Oh, metti via le tue buone
e cattive parole. Sputa fuori
le tue parole come pietre!
Vieni qui! Vieni qui!
Vieni a gustare i miei dolci frutti.
_________________________
Come, my beloved,
consider the lilies.
We are of little faith.
We talk too much.
Put your mouthful of words away
and come with me to watch
the lilies open in such a field,
growing there like yachts,
slowly steering their petals
without nurses or clocks.
Let us consider the view:
a house where white clouds
decorate the muddy halls.
Oh, put away your good words
and your bad words. Spit out
your words like stones!
Come here! Come here!
Come eat my pleasant fruits.

Paul Celan, ”Fuga Morții”-”Todesfuge”

20729317_1380353225383031_5251846941896102056_n

Paul Celan, ”Fuga Morții”-”Todesfuge”
Laptele negru al zorilor noi îl bem seara
îl bem la prânz dimineața îl bem noaptea
îl bem și îl bem
săpăm un mormânt în văzduh acolo nu-i strâmt
Un om stă în casă se joacă cu șerpii scrie
scrie când se face beznă peste Germania
aurul părului tău Margarete
el scrie și în fața casei lui iese și scapără stelele
își fluieră câinii și evreii își fluiera
ne lasă să ne săpam un mormânt în țărână
ne poruncește cântați acum pentru dans

Lapte negru al zorilor noi te bem noaptea
te bem dimineața la prânz te bem seara
te bem și te bem
Un om stă în casă se joacă cu șerpii el scrie
scrie când beznă se face peste Germania
părul tău auriu Margarete
Cenușa părului tău Sulamith
săpăm un mormânt în aer acolo nu-i strâmt

El strigă intrați mai adânc în țărână ceilalți cântați și jucați
el își înșfacă fierul de la centură îl flutură ochii lui sunt albaștri
băgați mai adânc cazmaua voi ceilalți pentru dans mai departe cântați

Lapte al zorilor noi te bem noaptea
te bem la amiază dimineața și te bem seara
bem și tot bem
un om stă în casă părul tău auriu Margarete
părul tău cenușiu Sulamith el se joacă cu șerpii
El strigă cântați mai blând despre Moarte Moartea-i un maestru german
el strigă viorile mângâiați-le mai întunecat atunci fum s-o ridica în văzduh
atunci veți avea un mormânt în nori acolo nu-i strâmt

Lapte negru din zori noi te bem noaptea
te bem la prânz moartea-i un maestru german
te bem seara și dimineața te bem te tot bem
un maestru din Germania-i moartea ochiul lui e albastru
te țintește cu glonț de plumb te lovește adânc
un om stă în casă aurul părului tău Margarete
își asmute câinii pe noi, ne face mormânt în văzduh
se joacă cu șerpi și visează
un maestru din Germania-i moartea
aurul părului tău Margarete
cenușa părului tău Sulamith

 

-traducere de Catalina Franco-

_________________________________

Schwarze Milch der Frühe wir trinken sie abends
wir trinken sie mittags und morgens wir trinken sie nachts
wir trinken und trinken
wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng
Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland
dein goldenes Haar Margarete
er schreibt es und tritt vor das Haus und es blitzen die Sterne
er pfeift seine Rüden herbei er pfeift seine Juden hervor
läßt schaufeln ein Grab in der Erde
er befiehlt uns spielt auf nun zum Tanz

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich morgens und mittags wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland
dein goldenes Haar Margarete
Dein aschenes Haar Sulamith
wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng

Er ruft stecht tiefer ins Erdreich ihr einen ihr andern singet und spielt
er greift nach dem Eisen im Gurt er schwingts seine Augen sind blau
stecht tiefer die Spaten ihr einen ihr andern spielt weiter zum Tanz auf

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags und morgens wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Sulamith er spielt mit den Schlangen

Er ruft spielt süßer den Tod der Tod ist ein Meister aus Deutschland
er ruft streicht dunkler die Geigen dann steigt ihr als Rauch in die Luft
dann habt ihr ein Grab in den Wolken da liegt man nicht eng

Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags der Tod ist ein Meister aus Deutschland
wir trinken dich abends und morgens wir trinken und trinken
der Tod ist ein Meister aus Deutschland sein Auge ist blau
er trifft dich mit bleierner Kugel er trifft dich genau
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
er hetzt seine Rüden auf uns er schenkt uns ein Grab in der Luft
er spielt mit den Schlangen und träumet
der Tod ist ein Meister aus Deutschland
dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Sulamith

-fotografia mea-

Paul Celan, ”Plop tremurător”-”Espenbaum”

1000_F_55874087_2V14iFY7drZ4D9aqp57JRlR9WN5r6Qez

Paul Celan, ”Plop tremurător”-”Espenbaum”

Plopule alb, frunza ta tremură în beznă.
Mamei mele părul nicicând nu i-a albit.

Păpădie, atât de verde-i Ucraina.
Mama mea blondă acasă nu a venit.

Nor plin de ploaie, zăbovești la fântână?
Mama mea tăcut pentru toată lumea plânge.

Rotundă stea, tu coarda de aur o legi.
Mama mea în inimă fost-a de plumb rănită.

Ușă de stejar, cine te-a smuls din țâțână?
Mama mea blândă nu poate să vină.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Espenbaum, dein Laub blickt weiß ins Dunkel.
Meiner Mutter Haar ward nimmer weiß.

Löwenzahn, so grün ist die Ukraine.
Meine blonde Mutter kam nicht heim.

Regenwolke, säumst du an den Brunnen?
Meine leise Mutter weint für alle.

Runder Stern, du schlingst die goldne Schleife.
Meiner Mutter Herz ward wund von Blei.

Eichne Tür, wer hob dich aus den Angeln?
Meine sanfte Mutter kann nicht kommen.

Paul Celan, ”Plop tremurător”-”Espenbaum”

 

 

1000_F_55874087_2V14iFY7drZ4D9aqp57JRlR9WN5r6QezPaul Celan, ”Plop tremurător”-”Espenbaum”

Plopule alb, frunza ta tremură în beznă.
Mamei mele părul nicicând nu i-a albit.

Păpădie, atât de verde-i Ucraina.
Mama mea blondă acasă nu a venit.

Nor plin de ploaie, zăbovești la fântână?
Mama mea tăcut plânge pentru toată lumea.

Rotundă stea, tu coarda de aur o legi.
Mama mea în inimă rănită fost-a de plumb.

Ușă de stejar, cine te-a smuls din țâțână?
Mama mea blândă nu poate să vină.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Espenbaum, dein Laub blickt weiß ins Dunkel.
Meiner Mutter Haar ward nimmer weiß.

Löwenzahn, so grün ist die Ukraine.
Meine blonde Mutter kam nicht heim.

Regenwolke, säumst du an den Brunnen?
Meine leise Mutter weint für alle.

Runder Stern, du schlingst die goldne Schleife.
Meiner Mutter Herz ward wund von Blei.

Eichne Tür, wer hob dich aus den Angeln?
Meine sanfte Mutter kann nicht kommen.

 

Oscar Wilde, „Requiescat”-„Requiescat”

21762041_1417806171637736_5838414811330614397_n
Oscar Wilde, „Requiescat”-„Requiescat”

Calcă ușor, ea e chiar
Aici sub zăpadă,
Vorbește blând, să audă
Cum cresc margaretele.

Al ei păr de aur
strălucea ruginiu,
Dreaptă și tânără
In pulbere se prăbuși.

Un crin, alb ca neaua,
Neștiind de povară
O copilă era, și-atâta
De dulce-mi părea.

In pătuț, piatra grea
Pe-al ei piept apasă,
Singură-i inima-mi,
A ei odihnească-se.

Pace, pace, n-aude
Nici cântec nici vers,
Viața-mi aici îngropată-i,
E pământ peste ea.

-Traducere de Catalina Franco-
_________________________

Tread lightly, she is near
Under the snow,
Speak gently, she can hear
The daisies grow.

All her bright golden hair
Tarnished with rust,
She that was young and fair
Fallen to dust.

Lily-like, white as snow,
She hardly knew
She was a woman, so
Sweetly she grew.

Coffin-board, heavy stone,
Lie on her breast,
I vex my heart alone,
She is at rest.

Peace, Peace, she cannot hear
Lyre or sonnet,
All my life’s buried here,
Heap earth upon it.

Catalina Franco
Catalina Franco ”Oscar Wilde’s exquisitely lovely „Requiescat” is a wonderfully moving poem, and one of the best elegies in the English language. Wilde wrote the poem for his younger sister Isola, who died at age ten, when her brother was twelve. The poem was written, or finished, seven years later, when Oscar Wilde was around age nineteen. The doctor who attended Isola in her illness described her as „the most gifted and lovable child” he had ever seen. „Ossie” was at the time „an affectionate, gentle, retiring, dreamy boy” of twelve, at Portora School, whose „lonely and inconsolable grief” sought vent „in long and frequent visits to his sister’s grave in the village cemetery.””

Edith Sodergran,” La sorella della vita”-„Sora vietii”

1238209_522430947838451_1326321497_n

Edith Sodergran,” La sorella della vita -Sora vietii”

Cu nimic nu se-aseamănă viața cum îi seamănă morții.
Este sora ei. Nici o diferență.
O iei de mână, părul i-așezi, o mângâi.
Ea-ți dăruiește o floare și îți zâmbește.
Ii ascunzi fața la piept
și-i auzi vocea: să mergem, e timpul.
Dar nu-ți vorbește despre deosebiri.
Moartea nu se așază la pământ cu fața
verde și albă, și nu se culcă în cosciugul
alb.Se întoarce cu figură îmbietoare
ca să vorbească cu toată lumea.
Are trăsături delicate și fața dulce.
Mâini ușoare, tăiate în inima ta.
Cine simte în inimă mâna aceea
ușoară nu mai ajunge să-l încălzească soarele.
Este la fel de rece ca gheața, și fără dragoste.

-traducere din italiana de Catalina Franco-
––––––––––––––––––––-
A niente come alla morte rassomiglia la vita.
E’ sua sorella. Senza differenze.
La prendi per mano, le lisci i capelli, le fai una carezza.
Lei ti regala un fiore e ti sorride.
Le nascondi la faccia dentro il petto
e senti la sua voce: andiamo, e’ l’ora.
Ma non ti parla di una differenza.
La morte non si stende faccia a terra
verde e bianca, o supina in una bara
bianca. Va in giro con un volto vivido
a parlare con tutti.
Ha tratti delicati, e un volto tenero.
Mani lievi, posate sul tuo cuore.
Chi si sente sul cuore quella lieve
mano, non giunge piu’ a scaldarlo, il sole.
E’ freddo come il ghiaccio, e senza amore.

-Traducere de L.Koch-
–

Beatrice Niccolai, ”Îmbrățișează-mă”-”Abbracciami”

 

 

42261160_1808379702580379_3175771566818459648_nBeatrice Niccolai, ”Îmbrățișează-mă”-”Abbracciami”

În seara asta ține-mă strâns
nu fiindcă e frig ori fiindcă singurătatea mușcă ,
îmbrățișează-mă, doar, făr-a spune nimic
fără de-a risipi nevoia de reverie, tu
lângă mine vino și mă-îmbrățișează.
Va fi ca și cum stele am prinde
la poalele cedrului,
ori am alerga pe firele amintirii
ce-o am putea fauri acum
spre-a ne-aminti, despre noi, într-o zi depărtată
de nevoia aceea
de-a fi miros, mâini, buze și mângâiere
pentru timidele noastre păcate.
Dar dacă tu acum nu mă strângi la piept
și nu mă-încălzești
ce-o să-mi amintesc eu mâine,
de noi?

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Stasera stringimi
non per il freddo, non per morsi di solitudine,
abbracciami e basta, senza dire niente
senza sciupare il bisogno di sognare,
tu avvicinati e abbracciami.
Sarà come catturare stelle
ai piedi del cedro
o correre sui fili di un ricordo
che potremmo costruire ora
da ricordare, di noi, in un giorno lontano
di quel bisogno che avevamo
di essere odore, mani, labbra e tenerezza
per i nostri timidi peccati.
Ma se tu ora non mi abbracci
e non mi scaldi
cosa ricorderò io di noi,
domani?

Emily Dickinson, ”Ca și cum Marea s-ar despărți”-”Come se il mare separandosi”-”As if the Sea should part”

 

13312654_249271222107052_1146686152456436483_n

Emily Dickinson, ”Ca și cum Marea s-ar despărți”-”Come se il mare separandosi”-”As if the Sea should part”

Ca și cum Marea s-ar despărți
Și-o altă Mare-ar dezvălui –
Iar asta – o alta – și cele Trei
O Presupunere ar fi –

Dintr-o nesfârșire de Mări –
Nemărginite de Chei –
Chiar ele, Țărm de Mare ar fi –
Eternitatea – Aceasta-i –

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Come se il mare separandosi
svelasse un altro mare,
questo un altro, ed i tre
solo il presagio fossero

d’un infinito di mari
non visitati da riva −
il mare stesso al mare fosse riva−
questo è l’eternità.

-traduzione di Margherita Guidacci-
____________________________
As if the Sea should part
And show a further Sea −
And that – a further – and the Three
But a Presumption be –

Of Periods of Seas –
Unvisited of Shores –
Themselves the Verge of Seas to be –
Eternity – is Those –

R. M. Rilke, „Toamna” – „Giorno d’autunno”-”Herbst”

1148931_633239380053746_104996945_n
R. M. Rilke, „Toamna” – „Giorno d’autunno”-”Herbst”
 
E vremea,Doamne:
Vara a fost lungă.
Umbra ți-o pune pe ceasul soarelui,
iar pe șesuri lasă vântul să zboare.
Poruncește roadelor să fie bogate;
mai dă-le câteva zile calde,
grăbește-le să pârguiască,
și dulceață adaugă vinului gros.
Cine casă n-are acum nu și-o va mai clădi.
De-acum cel singur singur mult timp va fi,
va sta treaz, va citi, va scrie pagini întregi
de scrisori,va cutreiera aleile neliniștit
când rătăcesc frunzele.
 
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
 
Signore: è tempo. Grande era l’arsura.
Deponi l’ombra suli meridians,
libera il vento sopra la pianura.
 
Fa ‘sia colo ancora il frutto estremo;
concedi ancora și giorno di tepore,
che il frutto giunga a maturare, e spremi
nel grave vino l’ultimo sapore.
Chi non ha casa adesso, nu l’avrà.
 
Chi è solo a lungo solo dovrà stare,
mai veglie casual, e lunghi fogli
scriere, e incerto sulle vie tornare
dove nell’aria fluttuano le foglie.
 
-traduzione dal tedesco di Giaime Pintor-
________________________________
 
Herr: es ist Zeit.
Der Sommer war sehr groß.
Leg deinen Schatten auf die Sonnenuhren,
und auf den Fluren laß die Winde los.
Befiehl den letzten Früchten, voll zu sein;
gib ihnen noch zwei südlichere Tage,
dränge sie zur Vollendung hin,
und jage die letzte Süße in den schweren Wein.
Wer jetzt kein Haus hat,baut sich keines mehr.
Wer jetzt allein ist, wird es lange bleiben,
wird wachen, lesen, lange Briefe schreiben
und wird in den Alleen hin und her unruhig wandern, wenn die Blätter treiben.