Else Lasker Schüler, ”Cand tu vorbesti – Quando tu parli – Wenn du sprichst”

Else Lasker Schüler, ”Cand tu vorbesti – Quando tu parli – Wenn du sprichst”

Când vorbești
Inima-mi învie vrăjita.

Pe buzele tale.
Ciripesc toate păsările.

Mereu senin vocea ta presară
Peste cărare;

Din poveștile tale se naște cer.

Cuvintele tale din cântec făcute-s,
Când taci mă întristez.

Înveșmântat ești în cântec –
Ce-ai vrea să visezi?
____________________________
-traducere de Catalina Franco-
____________________________

Quando tu parli
Il mio cuore colorato si risveglia.

Tutti gli uccelli si esercitano sulle
Tue labbra.

La tua voce sparge sempreblu
Sul sentiero;

Da tuoi racconti, nasce il cielo.

Le tue parole sono fatte di canto,
Mi rattristo, quando taci.

Sei vestito di canto –
Chi sa come sogni?
________________________________
-Traduzione-Adelmina Albini e Stefanie Golisch-
_______________________________
Wenn du sprichst
Wacht mein buntes Herz auf.

Alle Vögel üben sich
Auf deinen Lippen.

Immerblau streut deine Stimme
Über den Weg;

Wo du erzählst, wird Himmel.

Deine Worte sind aus Lied geformt,
Ich trauere, wenn du schweigst.

Singen hängt überall an dir –
Wie du wohl träumen magst?

Else Lasker-Schüler,”Tainic in noapte-Heimlich zur Nacht-Segretamente di notte-Night Secret”

Else Lasker-Schüler,”Tainic in noapte-Heimlich zur Nacht-Segretamente di notte-Night Secret”

Între stelele toate
Te-am ales pe tine

Sunt treaza – floare ascultând
Foșnetul frunzelor

Buzele noastre doresc miere s-adune,
Înfloresc nopțile noastre scânteietoare.

Pe sacra splendoare a trupului tău
Își aprinde inima-mi cerul

De aurul tău atârnă toate visele mele,
Pe tine te-am ales dintre toate stelele.
__________________________

-traducere de Catalina Franco-
__________________________

Ho scelto te
Tra tutte le stelle

Sono sveglia – fiore in ascolto
Nel fogliame ronzante

Le nostre labbra stilleranno miele,
Le nostre notti scintillanti sono sbocciate.

Al beato splendore del tuo corpo
Il mio cuore accende i suoi cieli

Dal tuo oro pende ogni mio sogno,
Ho scelto te tra tutte le stelle.

-Traduzione : Adelmina Albini e Stefanie Golisch-

I have chosen you
among all these stars.

Am awake, a listening flower
in the buzzing bush.

Our lips long to make honey.
Our shimmering nights are in full bloom.

From your body’s sacred spark
my heart lights its heavens.

All my dreams hang from your gold.
I have chosen you among all the stars.


Ich habe dich gewählt
Unter allen Sternen.

Und ich bin wach – eine lauschende Blume
Im summenden Laub.

Unsere Lippen wollen Honig bereiten,
Unsere schimmernden Nächte sind aufgeblüht.

An den seeligen Glanz deines Leibes
zündet mein Herz seine Himmel an –

Alle meine Träume hängen an deinem Golde,
Ich habe dich gewählt unter allen Sternen.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Irinel Frâncu, ”Grazie alla luce”

“… per ricordare molto, molto tempo fa quando avevo tredici anni e il mio più fervido desiderio era quello di non morire prima di avere vissuto la Vita.”
Irinel Frâncu
______________________________________
Irinel Frâncu, ”Grazie alla luce”

Il giorno in cui con uno spasmo
felice e pieno di stupore
sorseggiai il profumo dell’aria
che mi accoglieva dolce e amaro
incitandomi alla gioiosa e sublime dissipazione
della vita
Il giorno in cui in migliaia di vortici incrociati
tagliai il vuoto a croce
girando le mie braccia
Il giorno in cui attraverso l’occhio appannato
vidi un uccello volare
e insegnare ai suoi pulcini come
levarsi
Quando capii la prima volta
che sarei stata anch’io pulcino,
uccello
e di nuovo pulcino…
Ti sentii vicino
percepivo le tue gentili narici
e le tue ciglia, minuscolo boschetto intorno all’occhio
e provai un senso di pienezza
perché scorgevo chiaramente il raggio
che giocava nel tuo occhio,
e raggiungeva col sorriso lo sguardo e il tepore il mio occhio
Avevamo strane luci
che ci assimilavano…
il mio raggio nasceva dal tuo
sentii allora che per sempre
quel filo invisibile e forte
che ti aveva formato
stava plasmando anche me
e avrebbe plasmato
molti altri come me e te
ed era lo stesso
lo stesso
per te
per me e per molti altri come me e te
grazie alla luce.

– traducere de Marco Maggini –
____________________________________
Grazie, carissimo mio Amico Marco!

”….È una stupenda poesia d’amore per il suo uomo e per la vita, che si costruisce sulla profonda e dolorosa consapevolezza dell’inevitabile esito drammatico di ogni esistenza.
Ci sono momenti però in cui l’amore sembra trionfare sulla morte, quegli attimi in cui si ritorna „pulcini”, in cui si avverte l’opera plasmatrice dell’amore-luce.”
Marco Maggini
___________________________________

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Nika Тurbina, ”Grele-s poemele mele – Sono pesi queste mie poesie – Тяжелы мои стихи”

Nika Тurbina, ”Grele-s poemele mele – Sono pesi queste mie poesie – Тяжелы мои стихи”

Grele-s poemele mele,
Pietre de stâncă.
Sfârșită mă prăbușesc
Lângă prăpastie.
Cu fața în iarbă o să cad,
N-or fi destule lacrimile.
Corzile o să le rup,
Va plânge versul.
Amar o să doară în palmă
Urzica.
Durerea zilei s-o-întoarce
Toată-n cuvinte.
_____________________________
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Sono pesi queste mie poesie,
pietre spinte lungo una salita.
Le porterò stremata
allo strapiombo.
Poi cadrò, viso nell’erba,
non avrò lacrime abbastanza.
Smembrerò la strofa
scoppierà in singhiozzi il verso
e si pianterà nel palmo
con dolore anche l’ortica.
L’amarezza di quel giorno
tutta trasmuterà in parola.

____________________________
-traduzione di Federico Federici-
____________________________

Тяжелы мои стихи,
Камни в гору.
Донесу их до скалы,
До упору.
Упаду лицом в траву,
Слёз не хватит.
Разорву строку свою,
Стих заплачет.
Больно врежется в ладонь
Крапива.
Превратится горесть дня
Вся в слова.

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, floare, natură şi în aer liber

Pablo Neruda, „Ramul furat – Il ramo rubato – The stolen branch – La rama robada”

Pablo Neruda, „Ramul furat – Il ramo rubato – The stolen branch – La rama robada”

Noaptea vom intra
să furăm
un ram înflorit.

Vom sări peste zid,
în întunericul altei grădini,
două umbre în umbră.

Iarna n-a plecat încă,
iar mărul apare
brusc preschimbat
într-o cascadă
de stele înmiresmate.
Nopții îi vom atinge
întinderea tremurătoare,
iar mâinile-ți mici și-ale mele
îi vor fura stelele.

Și în tăcere
în casa noastră,
în noapte și-n umbră,
cu pașii tăi o să intre
pasul tăcut al miresmelor
iar cu picioare înstelate
trupul curat al primăverii.
_______________________________
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Nella notte entreremo
a rubare
un ramo fiorito.

Passeremo il muro,
nelle tenebre del giardino altrui,
due ombre nell’ombra.

Ancora non se n’é andato l’inverno,
e il melo appare
trasformato d’improvviso
in cascata di stelle odorose.
Nella notte entreremo
fino al suo tremulo firmamento,
e le tue piccole mani e le mie
ruberanno le stelle.

E cautamente
nella nostra casa,
nella notte e nell’ombra,
entrerà con i tuoi passi
il silenzioso passo del profumo
e con i piedi stellati
il corpo chiaro della Primavera.
_________________________
In the night we shall go in
to steal
a flowering branch.

We shall climb over the wall
in the darkness of the alien garden,
two shadows in the shadow.

Winter is not yet gone,
and the apple tree appears
suddenly changed
into a cascade of fragrant stars.
In the night we shall go in
up to its trembling firmament,
and your little hands and mine
will steal the stars.

And silently,
to our house,
in the night and the shadow,
with your steps will enter
perfume’s silent step
and with starry feet
the clear body of spring.

_________________________

En la noche entraremos
a robar
una rama florida.

Pasaremos el muro,
en las tinieblas del jardín ajeno,
dos sombras en la sombra.

Aún no se fue el invierno,
y el manzano aparece
convertido de pronto
en cascada de estrellas olorosas.
En la noche entraremos
hasta su tembloroso firmamento,
y tus pequeñas manos y las mías
robarán las estrellas.

Y sigilosamente,
a nuestra casa,
en la noche y en la sombra,
entrará con tus pasos
el silencioso paso del perfume
y con pies estrellados
el cuerpo claro de la primavera.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Pierluigi Cappello, din „Măsura ierbii”-da „La misura dell’erba”

Pierluigi Cappello, din „Măsura ierbii”-da „La misura dell’erba”

Plânsul nu-i tresărire de umeri
și fiindcă am plâns
cuvinte mai bune nu am
ca să spun că am plâns
cele mai frumoase cuvinte
cele mai pure cuvinte
nu sunt galop de silabe
pe iarna ce-împrăștie frunze
ele sunt cum sunt
nici foc, nici cenușă
între ultimul cuvânt spus
și întâiul pe care-l vom spune
aici viețuim

-traducere de Catalina Franco –
_________________________
Piangere non è un sussulto di scapole
e adesso che ho pianto
non ho parole migliori di queste
per dire che ho pianto
le parole più belle
le parole più pure
non sono lo zampettìo delle sillabe
sull’inverno frusciante dei fogli
stanno così come stanno
né fuoco né cenere
fra l’ultima parola detta
e la prima nuova da dire
è lì che abitiamo

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, apă şi natură

Georg Trakl, ”Declin”-”Neige”

Georg Trakl, ”Declin”-”Neige”

O, revedere sfântă,
În toamna bătrână.
Se sting petale
De roze galbene
Lângă gardul grădinii,
În negurate lacrimi
Se topește o mare durere,
O, soră!
Așa liniștit sfârșește ziua de aur.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

O geistlich Wiedersehen
In altem Herbst.
Gelbe Rosen
Entblättern
am Gartenzaun,
Zu dunkler Träne
Schmolz ein grosser Schmerz,
O Schwester!
So stille endet der goldne Tag.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Georg Trakl, ”Așa de blând îmi răsună- So leise läuten”

Georg Trakl, ”Așa de blând – So leise läuten”

Așa de blând îmi răsună
Seara umbrele albastre
Pe albul peretelui.
Tăcut coboară
anul în toamnă.

Oră de fără sfârșit tristețe,
De parcă de moartea ta sufăr.
Flutură vântul
Prin părul tău neaua stelelor.

Melodii neînțelese
Cantă-în mine gura ta purpurie,
Tăcuta colibă a copilăriei,
Uitate legende;
Par a fi o blândă sălbăticiune
În cristalinul val
Al izvorului rece
Și-n jur mi-ar înflori violete.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

So leise läuten
Am Abend die blauen Schatten
An der weissen Mauer.
Stille neigt sich das herbstliche Jahr.

Stund unendlicher Schwermut,
Als erlitt’ ich den Tod um dich.
Es weht von Gestirnen
Ein schneeiger Wind durch dein Haar.

Dunkle Lieder
Singt dein purpurner Mund in mir,
Die schweigsame Hutte unserer Kindheit,
Vergessene Sagen;

Als wohnt’ ich ein sanftes Wild
In der kristallnen Woge
Des kuhlen Quells
Und es bluhten die Veilchen rings.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, în aer liber

Milo De Angelis, „Întâlniri și ambuscade”-”Incontri e agguati”

Milo De Angelis, „Întâlniri și ambuscade”-”Incontri e agguati”

Numele, numele, numele.
Îl repetăm, siguri sau neîncrezători,
într-un tremur de pasăre, îl gravăm
în țipăt, îl salvăm
cu uimirea de neconfundat a darului unic
pe care l-am meritat: vine
din zorii cei depărtați și ne numește,
ne așteaptă, ne cere, ne întreabă
cuvântul să-l protejeze în tăcerea plopilor.

-traducere de Catalina Franco-
________________________
Il nome, il nome, il nome.
Lo ripetiamo certi o increduli,
in un tremore di pernici, lo incidiamo
nell’urlo, lo salviamo
con lo stupore inconfondibile dell’unico dono
che abbiamo meritato: giunge
dalla nostra alba piu remota e ci nomina,
ci attende, ci pretende, ci chiede
la parola e la protegge nel silenzio dei pioppeti.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Paul Celan, ”La ultima poartă”-”Am letzten Tor”

923436_550482881669078_1871384118_n

 

Paul Celan, ”La ultima poartă”-”Am letzten Tor”

Toamnă am tors în inima zeului,
Lângă ochiul său o lacrimă am plâns…
Păcătoasă, ca gura ta, începea noaptea.
La căpătâiul tău, sumbru, lumea se pietrifica.

Acum vor începe să aducă ulcioare?
Ca împrăștiatele frunze se irosește vinul.
Duci dorul cerului cu plecările păsărilor?
Fie norul piatra, să fiu eu cocorul.

-traducere de Catalina Francu-
___________________________

Herbst hab ich in Gottes Herz gesponnen,
eine Träne neben seinem Aug geweint…
Wie dein Mund war, sündig, hat die Nacht begonnen.
Dir zu Häupten, finster, ist die Welt versteint.

Fangen sie nun an zu kommen mit den Krügen?
Wie das Laub verstreuet, ist vertan der Wein.
Missest du den Himmel mit den Vogelzügen?
Laß den Stein, mich den Kranich sein.