Nelly Sachs, ”Așa se spune – So ist’s gesagt”

Așa se spune –
desenată cu linii șerpuitoare

fu prăbușirea.

Soarele
Mandală chinezească
bijuterie divin modelată
în fazele-i interioare
răsucindu-se
înapoi acasă
un zâmbet fix
în rugăciune necontenită
dragon de lumină
ţâşnind din timp
fu purtătorul de scut
pentru pământul căderii în vânt a fructului
odinioară
aur dogorâtor strălucind –

Profeţii arată
cu degete de flăcări:
Asta e steaua
decojită de moarte –

Ăsta e miezul mărului
cel semănat pe timpul eclipsei soarelui

așa cădem
așa cădem.

-traducere de Catalina Franco-

---

So ist’s gesagt

mit Schlangenlinien aufgezeichnet

Absturz.

Die Sonne

chinesisch Mandala

heilig verzogener Schmuck

zurück in innere Phasen heimgekehrt

starres Lächeln

fortgebetet

Lichtdrachen

zeitanspeiend

Schildträger war die Fallfrucht Erde

einst

goldangegleist –

Weissagungen

mit Flammenfingern zeigen:

Dies ist der Stern

geschält bis auf den Tod —

Dies ist des Apfels Kerngehäuse

in Sonnenfinsternis gesät

so fallen wir

so fallen wir.

Nelly Sachs, ”Dar poate – Aber vielleicht”

Dar poate
în norul de fum al erorii
noi ne vom fi creat
o lume rătăcitoare
cu graiul respirației?

 
De nenumărate ori
vor fi răsunat
fanfarele începutului
până ce iute ca vântul
vor fi modelat grăuntele
de nisip
mai înainte de-a fi iar lumină
deasupra mugurului embrionului?

Și suntem din nou
încercuiți
în districtele tale, din nou,
și chiar dacă nu ne amintim
nici noaptea
nici ale mării adâncuri
totuși cu dinții mușcăm
venele-stele ale cuvintelor.

 
Deși lucrăm pe ogorul tău
pe la spatele morții.

Poate ocolurile căderii omului
sunt ca dezertările tainice
ale meteorilor
marcate în alfabetul furtunilor
alături de curcubeie –

Și cine știe
în devenirea fertilă
cum se îndoaie semințele
din solul sărăcit
spre gurile de alăptare
ale luminii.

-traducere de Catalina Francu

Aber vielleicht
haben wir
vor Irrtum Rauchende
doch ein wanderndes Weltall geschaffen
mit der Sprache des Atems?

Immer wieder die Fanfare
des Anfangs geblasen
das Sandkorn in Windeseile geprägt
bevor es wieder Licht ward
über der Geburtenknospe
des Embryos?

Und sind immer wieder
eingekreist
in deinen Bezirken
auch wenn wir nicht der Nacht gedenken
und der Tiefe des Meeres
mit Zähnen abbeißen
der Worte Sterngeäder.

Und bestellen doch deinen Acker
hinter dem Rücken des Todes.

Vielleicht sind die Umwege des Sündenfalles
wie der Meteore heimliche Fahnenfluchten
doch im Alphabet der Gewitter
eingezeichnet neben den Regenbögen–

Wer weiß auch
die Grade des Fruchtbarmachens
und wie die Saaten gebogen werden
aus fortgezehrten Erdreichen
für die saugenden Münder
des Lichts.

O poetă din categoria Paul Celan, Ingeborg Bachmann, Gottfried Benn – Nelly Sachs, premiul Nobel – cam pe nedrept intrată in umbră, si din a carei operă nu v-am oferit nimic cam de prea mult timp. Dar ”Totul începe cu dorul” …

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nelly Sachs, ”Totul începe cu dorul – Alles beginnt mit der Sehnsucht”

Totul începe cu dorul

în inimă totdeauna e loc pentru mai mult,

pentru ceva mai frumos, pentru ceva mai înalt.

Aici se află și rostul și măreția omului:

în dorul de seninătate,

de prietenie de dragoste.

Iar unde dorul se împlinește

acolo țâșnește și mai puternic.

O, Doamne,

oare întruparea ta nu începe și ea

cu dorul acela

de oameni?

Așa că lasă-ne dorul

de-a începe căutarea

cu Tine,

și lasă-ne s-o sfârșim

prin a te găsi pe Tine .

-traducere de Catalina Franco–

______________________-

Alles beginnt mit der Sehnsucht,

immer ist im Herzen Raum für mehr,

für Schöneres, für Größeres.

Das ist des Menschen Größe und Not:

Sehnsucht nach Stille,

nach Freundschaft und Liebe.

Und wo Sehnsucht sich erfüllt,

dort bricht sie noch stärke auf.

Fing nicht auch Deine Menschwerdung,

Gott,

mit dieser Sehnsucht

nach dem Menschen an?

So lass nun unsere Sehnsucht

damit anfangen,

Dich zu suchen,

und lass sie damit enden,

Dich gefunden zu haben.

Nelly Sachs, ”Ochiul tău așa gol – Dein Auge so leer”

Ochiul tău așa gol

caută ceruri pierdute

Mai apropiatele: Venus și Marte-s abia bănuite

Bolta cereasca-i doar casa rătăcitorului

Înspre ce oare? când ochiul încremenește

a fi nisip e încă mult prea aproape –

-traducere de Catalina Franco

_____________________________

Dein Auge so leer

sucht verlorenen Himmel

Nächstes: Venus und Mars sind abgesucht

Das Sonnensystem war nur ein Wanderheim

Wohin? wenn die Pupille erstarrt

Sandsein is zu nah noch –

Nelly Sachs, ”Moarte – tânjesc de dor după tine – Tod – ich sehne mich weiss nach dir”

Moarte – tânjesc de dor după tine

până dincolo de ce din urma a ta lumină murindă

clipei neantului tău vărsându-i fiece strop de sânge

Descoperirea vieții de apoi –

Mantuirea –

-traducere de Catalina Franco–

________________

Tod – ich sehne mich weiss nach dir

bis über dein letztes sterbendes Licht

alle Blutstropfen in den Augenblick deines Nichts vergiessen

Leblose Jenseitsentdeckung –

Auferstehung –

Unul dintre poemele pentru care poeta a primit premiul Nobel

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nelly Sachs, ”Glasul Țării Sfinte – Stimme des Heiligen Landes”

O, copiii mei,

Moartea v-a străbătut prin inimi

Ca printr-o vie –

Vopsit în roșu fu Israel pe toți pereții Pământului.

Unde e petecul de sfințenie

Ce încă trăiește-n nisipul meu?

Prin tijele singurătății

Vorbesc doar vocile morților:

Puneți pe câmp armele răzbunării

Făceți-le să tacă –

Fiindcă în poala pământului

Sunt frați și fier și sămânță –

Unde s-o întoarce fărâma de sfințenie,

Cea încă viețuind în pustietățile mele?

Se scoală

Copilul ucis în somn; se apleacă către copacul mileniilor

Se ațintește la steaua albă

Ce încă respiră

Care cândva se numea Israel

La coroana lui.

Întoarce-te acum și glăsuiește acolo

Unde lacrima înseamnă eternitate.

-traducere de Catalina Franco-

______________________

O meine Kinder,

Der Tod ist durch eure Herzen gefahren

Wie durch einen Weinberg –

Malte Israel rot an alle Wände der Erde.

Wo soll die kleine Heiligkeit hin

Die noch in meinem Sande wohnt?

Durch die Röhren der Abgeschiedenheit

Sprechen die Stimmen der Toten:

Leget auf den Acker die Waffen der Rache

Damit sie leise werden –

Denn auch Eisen und Korn sind Geschwister

Im Schoße der Erde –

Wo soll denn die kleine Heiligkeit hin

Die noch in meinem Sande wohnt?

Das Kind im Schlafe gemordet

Steht auf; biegt den Baum der Jahrtausende hinab

Und heftet den weißen, atmenden Stern

Der einmal Israel hieß

An seine Krone.

Schnelle zurück, spricht es

Dorthin, wo Tränen Ewigkeit bedeuten.

Nelly Sachs, ”Ce ocolișuri -Was für Umwege”

Ce ocolișuri la cei gândind

să semneze verdictul la moarte

cu mâinile care cândva se jucau în nisip

cu muzica scoicii în ureche

prin arcadele anilor

la masa din încăpere

cu ticăitul în inimă

al orologiului –

Afară pașii voind

să pună capăt la neplăcuta afacere

noaptea se apropie, noaptea atrage

râsete – pământul e vesel

Toate vor trece

vor trece și suspinul şi

semnătura

-traducere de Catalina Franco–

___________________

Was für Umwege für die Nachdenklichen

das Todesurteil zu unterschreiben

mit Fingern die einmal im Sande Anfang spielten

mit Muschelmeermusik im Ohr

durch die Laubengänge der Jahre

bis an den Tisch im Zimmer

der Uhrenzeit

ins Herz getickt –

Draussen Schritte die

Gefährliches ans Ende bringen wollen

die Nacht sich nähert und Nacht anzieht

Gelächter – heiter ist die Erde

Alles geht vorüber

auch der Seufzer und die

Unterschrift

Nelly Sachs, ”Negru – Black”

Negru

puternic în agonie

amanetat de noapte

să dai strălucire zilei

orfan în șirul culorilor

în catacombele tale

de-a v-ați ascunselea tu te joci obsesiv

săpând pentru cei răpiți

luna îți scrie ideogramele

trup fără viață – frunza de lotus

este o gaură

-traducere de Catalina Franco-

________________

Schwarz

Laut in der Agonie

Unterpfand der Nacht

für des Tages leichte Vergoldung

Waise im Orden der Farben

in deinen Katakomben

Besessenes Verstecken spielt

gräbt nach Entrücktem

deine Ideogramme schreibt Mond

Leiche – das Lotosblatt

ist ein Loch

Nelly Sachs, ”Unde o unde – Wohin o wohin”

Unde o unde

lume a dorului

deja întinzându-ți aripile

pe întunecata magie a omizii,

cu aripioare de pește

mereu schițând începutul,

în adâncimile apei

singură inima

e-n stare să te măsoare

cu plumbul durerii.

Unde o unde

lume a dorului

cu pierdutul tărâm al viselor

în trup cu zvâcnetul sângelui;

pe când sufletul îndoit

își aşteaptă renaşterea

sub masca înghețată a morții.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Wohin o wohin

du Weltall der Sehnsucht

das in der Raupe schon dunkel verzaubert

die Flügel spannt,

mit den Flossen der Fische

immer den Anfang beschreibt,

in Wassertiefen,

die ein einziges Herz

ausmessen kann mit dem Senkblei der Trauer.

Wohin o wohin

du Weltall der Sehnsucht

mit der Träume verlorenen Erdreichen

und der gesprengten Blutbahn des Leibes;

während die Seele zusammengefaltet wartet

auf ihre Neugeburt

unter dem Eis der Todesmaske.

Nelly Sachs,”Corul nenăscuților – Chor der Ungeborenen”

În noi nenăscuții –

Deja începe dorul de-a zămisli

Țărmul sângelui se lărgește spre-a ne primi

Ca roua ne îndrăgostim.

Umbrele timpului încă ne înconjoară ca întrebările

Despre taina noastră.

Voi îndrăgostiții,

Voi nostalgicii,

Ascultați, voi, bolnavii de despărțiri:

Suntem noi cei ce încep a trăi în privirile voastre,

Cu mâinile voastre noi scormonim în lumina albastră –

Suntem noi cei mirosind a mâine.

Răsuflarea voastră ne-așteaptă,

Ne ademenește în somn

În visele care sunt împărăția noastră

Unde hrana cea neagră, noaptea,

Ne face să creștem

Până când ne-oglindim în ochii voștri

Până când vorbim urechilor voastre.

Asemenea fluturilor

Fi-vom prinși în capcana dorințelor voastre –

vânduți pe pământ ca voci de privighetori –

noi, mirosind a mâine,

Noi viitoare lumini pentru tristețea voastră.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Wir Ungeborenen

Schon beginnt die Sehnsucht an uns zu schaffen

Die Ufer des Blutes weiten sich zu unserem Ernpfan,

Wie Tau sinken wir in die Liebe hinein.

Noch liegen die Schatten der Zeit wie Fragen

Über unserem Geheimnis.

Ihr Liebenden,

Ihr Sehnsüchtigen,

Hört, ihr Abschiedskranken:

Wir sind es, die in euren Blicken zu leben beginnen,

In euren Händen, die suchende sind in der blauen Luft –

Wir sind es, die nach Morgen Duftenden.

Schon zieht uns euer Atem ein,

Nimmt uns hinab in euren Schlaf

In die Träume, die unser Erdreich sind

Wo unsere schwarze Amme, die Nacht

Uns wachsen läßt,

Bis wir uns spiegeln in euren Augen

Bis wir sprechen in euer Ohr.

Schmetterlingsgleich

Werden wir von den Häschern eurer Sehnsucht gefanger –

Wie Vogelstimmen an die Erde verkauft –

Wir Morgenduftenden,

Wir kommenden Lichter für eure Traurigkeit.