Emily Dickinson, ”Am jefuit codrii – I robbed the Woods”

Emily Dickinson, ”Am jefuit codrii – I robbed the Woods”

Am jefuit pădurile
Codrii încrezători.
Din arborii neștiutori
Am rupt mușchi și crengi
La bunul meu plac.
Podoabele-ascunse le-am căutat
Le-am smuls și le-am luat
Pinul cel grav, stejarul
Ce-or avea oare a spune?
________________________
-traducere de Catalina Franco-
________________________
I robbed the Woods —
The trusting Woods.
The unsuspecting Trees
Brought out their Burs and mosses
My fantasy to please.
I scanned their trinkets curious — I grasped — I bore away—
What will the solemn Hemlock —
What will the Oak tree say?

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, oameni în picioare, plantă, copac, în aer liber şi natură

Jorge Luis Borges, ”Tu – Tu”

Jorge Luis Borges, ”Tu – Tu”

Un singur om s-a născut, un singur om a murit

pe pământ
A afirma contrariul e doar statistică, e o imposibilă adunare.

Nu mai puțin imposibil decât să aduni mirosul ploii cu visul visat aseară.

Omul acela-i Ulise, Abel, Cain,

primul om ce-a consemnat constelațiile,

omul ce-a ridicat prima piramidă, omul care a scris hexagramele

din Cartea Schimbărilor, fierarul care a gravat runele pe sabia lui Hengist,

arcașul Einar Tamberskelver, Luis de León, libraria ce l-a zămislit pe Samuel Johnson,

grădinarul lui Voltaire, Darwin la prora lui Beagle, un evreu din camera morții, în cele din urmă, tu, eu.

Un singur bărbat a murit în Ilión, în Metaur, la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar,

în Gettysburg.

Un singur om a murit în spitale, în corăbii, în singurătate grea,

în alcovul plăcerii și al iubirii.

Un singur om a văzut în zori zările.

Un singur om a simțit în cerul gurii
apa proaspătă, dulceața fructelor și a cărnii.

Vorbesc de singurul, de unul, de cel totdeauna singur.

_______________________
-traducere de Catalina Franco-
_______________________
Un solo hombre ha nacido, un solo hombre ha muerto

en la tierra.

Afirmar lo contrario es mera estadística, es una adición imposible.

No menos imposible que sumar el olor de la lluvia y el sueño que anteanoche soñaste.

Ese hombre es Ulises, Abel, Caín, el primer hombre que ordenó las constelaciones,

el hombre que erigió la primer pirámide, el hombre que escribió los hexagramas

del Libro de los Cambios, el forjador que grabó runas en la espada de Hengist,

el arquero Einar Tamberskelver, Luis de León, el librero que engendró a Samuel Johnson,

el jardinero de Voltaire, Darwin en la proa del Beagle, un judío en la cámara letal, con el tiempo, tú y yo.

Un solo hombre ha muerto en Ilión, en el Metauro, en Hastings, en Austerlitz, en Trafalgar,

en Gettysburg.

Un solo hombre ha muerto en los hospitales, en barcos, en la ardua soledad,

en la alcoba del hábito y del amor.

Un solo hombre ha mirado la vasta aurora.

Un solo hombre ha sentido en el paladar la frescura del agua, el sabor de las frutas y de la carne.

Hablo del único, del uno, del que siempre está solo.

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Saftica Ignat, oameni stând jos

Vicente Huidobro, ”Noapte – Noche”

Vicente Huidobro, ”Noapte – Noche”

Pe zăpadă se-aude cum lunecă noaptea
O melodie cade din arbori
Se-aud voci prin ceața
Cu o privire mi-aprind țigara
De fiece dată când deschid gura
Umplu golul cu nori
În port
Catargele-s pline de cuiburi
Și geme vântul
printre aripi de păsări
Valuri leagănă o corabie moartă
Eu fluier pe mal
Mă uit la steaua care-mi fumează-între degete
__________________________
-traducere de Catalina Franco-
__________________________

Sobre la nieve se oye resbalar la noche
La canción caía de los árboles
Y tras la niebla daban voces
De una mirada encendí mi cigarro
Cada vez que abro los labios
Inundo de nubes el vacío
En el puerto
Los mástiles están llenos de nidos
Y el viento
gime entre las alas de los pájaros
Las Olas Mecen El Navío Muerto
Yo en la orilla silbando
Miro la estrella que humea entre mis dedos

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, noapte, copac, în aer liber, apă şi natură

Federico Garcia Lorca, „August – Agosto – Agosto”

Federico Garcia Lorca, „August – Agosto – Agosto”

August,
lumină de amurguri
de piersică și de zahăr
seri cu soarele
ca sâmburu-n fructe.

Porumbu-și arată întregu-i
râs galben și aspru.

August.
Copiii mănâncă
pâine neagră pe lună plină.
_____________________
-traducere de Catalina Franco-
______________________
Agosto,
controluce a tramonti
di pesca e zucchero
e il sole dentro la sera
come il nocciolo nel frutto.

La pannocchia serba intatta
la sua risata gialla e dura.

Agosto.
I bambini mangiano
pane nero e luna piena.

_________________

Contraponientes
de melocotón y azúcar,
y el sol dentro de la tarde,
como el hueso en una fruta.

La panocha guarda intacta
su risa amarilla y dura.

Agosto.
Los niños comen
pan moreno y rica luna.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, copac, în aer liber, natură şi apă
Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi mâncare

Edgar Allan Poe,”Helen-Helen-Helen”

Edgar Allan Poe,”Helen-Helen-Helen”

Helen, frumusețea ta pentru mine este
Asemenea navelor niceene de altă-dată
Care blând peste marea cea parfumată
Purtau obosit călătorul hoinărind peste val
Spre țara natală.
Pe mări disperate, după îndelungi rătăciri,
Păru-ți de hiacint, fața armonioasă,
Aerul tău de naiadă mă aduceau acasă
La gloria ce era Grecia,
Și la măreția Romei.
Acolo! strălucitoare în nișa-fereastră
Ca o statuie mi-ai apărut
Cu lampă de-agată în mână!
Ah, Psyche din acele tărâmuri care
Sunt Țara Sfântă!
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Hélene, ta beauté est pour moi comme ces barques nicéennes d’autrefois qui, sur une mer parfumée, portaient doucement le défait et le las voyageur a son rivage natal.
Par des mers désespérées longtemps coutumier d’errer, ta chevelure hyacinthe, ton classique visage, tes airs de Naiade m’ont ramené ainsi que chez moi a la gloire qui fut la Grece, a la grandeur qui fut Rome.
La ! dans cette niche splendide d’une croisée, c’est bien comme une statue que je te vois apparaître, la lampe d’agate en la main, ah ! Psyché ! de ces régions issue qui sont terre sainte.
-Traduction – Stéphane Mallarmé-
____________________________
Helen, thy beauty is to me
Like those Nicéan barks of yore,
That gently, o’er a perfumed sea,
The weary, way-worn wanderer bore
To his own native shore.
On desperate seas long wont to roam,
Thy hyacinth hair, thy classic face,
Thy Naiad airs have brought me home
To the glory that was Greece,
And the grandeur that was Rome.
Lo ! in yon brilliant window-niche
How statue-like I see thee stand,
The agate lamp within thy hand !
Ah, Psyche, from the regions which
Are Holy-Land !

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Florbela Espanca, ”Așteaptă …-Espera…”

Florbela Espanca, ”Așteaptă …-Espera…”

Nu-mi spune adio, umbră prietenă,
Încetinește ritmul pașilor tăi;
Nu simți parfumul vechii pasiuni,
Îmbrățișările noastre blânde și pure!

Eu sunt cea care știu să te farmec,
O făptură stranie și fantastică
Care într-o zi s-a prins în brațele tale…
Nu pleca încă, umbră prietenă!

Dragostea ta m-a făcut un lac trist:
Câte valuri au râs și n-ai auzit,
Câte cântări de ondină rămase-n adânc!

Așteaptă… așteaptă …o, umbră iubită …
Vezi, fără mine nu mai este nimic
În lumea asta eu nicicând n-oi mai fi ! …

-Traducere de Catalina Franco-
_________________________

Não me digas adeus, ó sombra amiga,
Abranda mais o ritmo dos teus passos;
Sente o perfume da paixão antiga,
Dos nossos bons e cândidos abraços!

Sou a dona dos místicos cansaços,
A fantástica e estranha rapariga
Que um dia ficou presa nos teus braços…
Não vás ainda embora, ó sombra amiga!

Teu amor fez de mim um lago triste:
Quantas ondas a rir que não lhe ouviste,
Quanta canção de ondinas lá no fundo!

Espera… espera… ó minha sombra amada…
Vê que pra além de mim já não há nada
E nunca mais me encontras neste mundo!

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Guillaume Apollinaire, ”Noapte renană”-”Nuit rhénane ”

Guillaume Apollinaire, ”Noapte renană”-”Nuit rhénane ”

Paharul meu e plin de-un vin
Tremurător precum o flamă
Ah cântul lent al unui barcagiu
Spunând c-ar fi văzut șapte femei sub lună
Stoarceți părul lor verde și lung până-n călcâi
Cântați tot mai înalt și mai dansați o rondă
Să nu mai pot s-aud cum cântă un barcagiu
Și aduceți în juru-mi acele zâne blonde
Cu chipuri statuare și coade împletite
Ah Rhinul Rhinu-i beat când viile-i înoată
Al nopții aur cade în tremur de oglindă
Și vocea mereu cântă un vaiet ca de moarte
Zâne cu părul verde încântă acuma vara
Paharul meu se sparge ca hohotul de râs

-traducere de Catalina Franco-
___________________________

Mon verre est plein d’un vin
trembleur comme une flamme
Écoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds
Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées
Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incantent l’été
Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire

Este posibil ca imaginea să conţină: cer şi în aer liber