Santo Lo Curzio, ”Rugăciunea .. – Preghiera..”

Găsește-mă iar, te rog
într-un fel nou, înțelept
în amintirea ce învăluie
caută-mă dincolo de negură
în albul cenușiu ce se-împrăștie
în câmpia nedeslușită
unde palid e soarele în miezul zilei
ahi, șuvițele părului tău arămiu
cum îmi tot vin în memorie
cu amulete le-am împodobit
în timp ce mi se strecurau printre degete
ahi, buzele tale roșii mari ce-
aveau gust de cireșe sălbatice
ale mele îmi plăcea să le știu
pe când urmam rozul lor trandafiriu
și mătasea unduitoare a șoldurilor.
Caută-mă ca  altădată
între-ale cărților de piele coperți
între paginile cu flori uscate
între fețele sânilor tăi rotunzi
caută-mă în felul tău de-a iubi
când trupul e-n flăcări
ahi, în poeziile tale, în cuvinte acele
de tine pătimaș recitate, făpturi
vii țâșnind ca extazul
ahi, inflexiuni, zboruri, pauze
nuanțe ale vocii, dulci strigăte
erau toate minuni, bucurii, încântare.
Caută-mă din nou, găsește-mă iar
nu mai trăiesc între-Adige și Po
acolo, nu mă mai poți întâlni
pe când tu cu bicicleta ta roz
vii de la școală la casa cu mere
rănind cu ocru și frumusețe negura.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________
Trovami ancora, ti chiedo
in un nuovo modo, sapiente
in un ricordo avvolgente
cercami al di la della nebbia
nel biancore grigio che dirada
nella pianura indistinta
ove pallido e il sole nel mezzodi
ahi, i tuoi cappelli di rame
come rivivono nella memoria
di quanti amuleti li ho ornati
mentre scivolavano tra le dita
ahi, le labbra rosse abbondanti
che gustavano di amarene
mi piaceva contorcele alle mie
mentre t’esploravo la rosa viola
e le curve nude oltre i fianchi.
Cercami come una volta
tra le fodere in pelle dei libri
tra le pagine segnate dai fiori
tra i visi dei tuoi seni rotondi
cercami nel tuo modo d’amare
quando bolliva il tuo corpo
ahi, i tuoi versi, quelle parole
che recitavi impetuosi, vivi
cangianti come l’orgasmo
t’inarcavi e posavi come l’erba
ahi, le inflessioni, i voli, le pause
i cambi di voce, le grida soffuse
erano meraviglia, gioia, piacere.
Cercami oltre per ritrovarmi
non vivo piu tra l’Adige e il Po
li, non mi puoi piu incontrare
mentre con la tua bicicletta rosa
da scuola vai verso la casa di mele
ferendo di ocra e bellezza la nebbia.

Santo Lo Curzio, ”Cuvinte și versuri.. – Parole e versi..”
Ia-mi cuvintele-n mâini, în degete
măsoară-le, mângâie-le, fierbinți ține-le
apoi pe cele mai prețioase la ureche
ascultă-le, în inima în mintea ta simte-le,
pe cele romantice între buze pune-le
gustă-le, savurează-le, amestecă-le,
pe celelalte, înmiresmate ușor, inspiră-le.

astfel încât să se transpună-n poeme
iubirea ta le schimbe în versuri, în cântece,
în trăiri, simțiri, în vene, în căi ale dragostei
tu ai magia de-a pătrunde cuvintele
știi să le faci să trăiască, să le dai sânge,
să fie fiorduri adânc să pătrundă în țărmuri
tu ești iarbă, spic, boare și velă cuvintelor mele.

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Prendi le mie parole tra le tue mani, le dita
e soppesale, carezzale, tienile, riscaldale
poi quelle piu preziose portale all’orecchio
ascoltale, sentile nel cuore, nella mente
quelle piu romantiche portale tra le labbra
assaggiale, assaporale, mischiale. bevile
le altre, le lievi odorale, inspirale, respirale.

ed e cosi che avviene la loro traslitterazione
la tua compassione li muta in versi, canti,
emozioni, sensi, vene, sentieri dell’amore
tu hai questa magia di transustare le parole
di farle vivere, ricomporle in rime, in linfe
in fiordi che penetrano le coste nel profondo
tu sei arista, spiga, brezza, vela del mio dire.

Santo Lo Curzio, ”Rămâi.. – Il perdurare..”
Dimineață, parfum de trandafiri și verbină
a dispărut și mireasma lunii
și răcoarea stelelor din alunițele tale
dar mi le-amintesc una câte una
pentru că le-am sărutat toată noaptea
încă-ți mai am în mâini mișcările răsucirile,
contorsiunile, micile răutăți pudice
am fiece gust al tău pe buze,
fiece curbă, fiece pliu pe piele,
zorii ne-au trezit sfârșiți, însă fericiți.
Încă mirosi a carpe diem în albastrul
pernelor, al cearșafurilor împrăștiate,
a fragi, a rodii în vânt, a vrajă, a vele,
a nave,-a ecouri de cânt de Sirene.
Zeiță a abundenței nu mă lăsa niciodată!

_______________________
-traducere de Catalina Franco-
______________________
Olezzi di rose e di verbenie stamattina
l’odore della Luna e svanito
cosi la frescura delle stelle nei tuoi nei
ma io li ricordo uno per uno
perche li ho baciati tutta la notte
ho ancora tra le mani le contorsioni,
gli inarcamenti, le pudiche malizie
possiedo ogni tuo sapore nelle labbra,
ogni tua curva, piega della pelle,
l’alba ci ha svegliati sfiniti ma felici.
Odori ancora di carpe diem nel blu
di cuscini sparsi, di lenzuala cadute
di uve fragoline, di melograni al vento,
di incantamenti, vele ed echi di Sirene.
Dea dell’abbondanza non mi lasciare mai!

 

Santo Lo Curzio , ”Totdeauna – Sempre..”
Pentru totdeauna…
ce – pentru totdeauna?
Întotdeauna cu gândul la tine,
fie ce-aș face, iată-te aci
apari și iar reapari
nicicând nu dispari
mi-ocupi întreaga memorie,
poate că ești infinită cu părul în vânt,
infinită în zâmbet, în mers,
în iubirea ce-mi dărui,
infinită în gesturi blânde, ușoare,
ești femeia care mereu mă dăinuie.
Aceea din vis, din somn, din prezent,
aceea ce poartă iubirea,
aceea care în ochi mi-e vie,
aceea pe care-o simt în inimă, în viscere
aceea pe care n-aș sfârși nicicând s-o sărut.
Minunată și dulce, tandră, puternică
ce știe a fi frumoasă
ce știe să te vrăjească, sirenă
cu tine-mi uit calea,
oricare altă dorință dispare,
tu mă străbați ca venele
oriunde și pentru totdeauna,
dragostea mea.
_______________
-traducere de Catalina Franco-
_______________

A sempre….
a sempre cosa?
A sempre il pensiero di te,
qualsiasi cosa faccio ed eccoti
appari per riapparire ancora,
non svanisci mai,
occupi ogni mia memoria,
forse sei infinita nei tuoi capelli al vento,
infinita nel sorriso, nell’andare,
nell’amore che mi dai,
infinita nei gesti leggeri ed eleganti,
sei la donna che non finisce mai.
Quella del sogno, del sonno, del presente,
quella che si porta addosso l’amore,
quella che vive nei miei occhi,
quella che sento nel cuore, nelle viscere,
quella che non finirei mai di baciare.
Meravigliosa e dolce, tenera e forte
distinta nel saper essere bella
affascinante nella malia, sirena
con te si dimentica il modo,
ogni altro desiderio si svuota, si perde
tu mi percorri come le mie vene
dovunque e per sempre, amore mio.

 

Santo Lo Curzio, ”Primăvara .. – La primavera..”
Tu n-o știi
dar tot universul îți poarta mirosul
acela al florilor toate de pe pământ
și glasul tău – tu nu știi –
are toate miresmele vântului
poeziile tale dansează milonga
pietrele de la sine se netezesc pentru tine
devin pietricele de inimă-n albii de râuri,
pe țărmuri sub luna de portocală
da, pe câmpii te vreau primăvară
stropi de vin de stafide pe buzele mele
vis, iubire nebună de cuvinte de sunete
da, te doresc răsărit și amurg, noapte albastră
copilă, femeie-a minunilor, suflare de viață.
________________________
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Tu non lo sai
ma anche l’universo ha il tuo odore
quello di tutti i fiori della terra
e lo sai che la tua voce
ha tutte le tonalita del vento
ed i tuoi versi danzano il tango nelle milonghe
si smussano i sassi da soli per te
diventano ciotoli di cuore nei letti dei fiumi
e nelle battigie sotto la luna d’arancia
si ti voglio primavera estesa dei campi
vino passito delle mie labbra grondanti
sogno, amore impazzito di suoni e parole
si ti desidero alba e tramonto, notte blu
fanciulla, donna di meraviglie, respiro di vita.

Santo Lo Curzio, ”Recunoscând ..- Riconoscersi..”

Nu am patrie, nu am steag,
Nu am granițe și nici limite,
Sunt un om, un om de peste tot
de sub soare și de sub lună
când gândesc, când scriu, când cânt,
nu am zabrele, ziduri, pereți,
azi plec spre sud, mâine spre nord
călătoresc de la est la vest
ca soarele și cu soarele
sau invers, așa cum vrea mintea.
Vrei numele meu, amprenta
vrei proprietăți, vrei ce dețin
culoarea ochilor, trăsăturile, urme,
sunt un om și așa și așa
asta mi-e definiția.
E rău dacă sunt bărbat
E rău dacă răspund
E rău dacă-mi caut un loc de muncă
dacă dragoste caut,
dacă mă apăr și
de râd, de plâng, de visez
de-s conștient de ceea ce fac
Reguli am deja în inima mea
sufletul mi-e-n mersul în lume
Nu recunosc puterea
fiindcă e efemeră
și apoi mi-am dat seama
că pentru-a sluji măreția
mai simplu e adevărul, se arată
și e peste tot, în natură
uită-te doar ca să-l vezi
trăim împreună pentru a mai trăi
singuri murim, murim …
mai întâi înăuntru, apoi de tot.

_____________________________
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
Non ho terra, non ho bandiera,
non ho confini e neanche frontiere,
sono uomo, un uomo dappertutto
sotto il sole e sotto la luna
quando penso, scrivo, quando canto
non ho gabbie, limiti e muri,
oggi vado a Sud, domani a Nord
viaggio da oriente ad occidente
come fa il sole e con il sole
o all’incontrario come la mente vuole.
Volete il mio nome, l’impronta digitale
volete la proprieta, cosa posseggo
il colore degli occhi, le tracce, le orme
io sono un uomo che e cosi
e questa la mia propria definizione.
Faccio male ad essere un uomo
faccio male se reagisco
faccio male se cerco lavoro
se cerco l’amore, se mi difendo
se rido, se piango, se sogno
se ho coscienza di quello che faccio
le regole le ho gia nel cuore
l’anima e il mio andare per il mondo
non riconosco il potere
non c’e cosa piu effimera
e poi ho compreso di non averne
perche e il servire la grandezza
la verita e semplice, si mostra
ed e in tutte le cose, nella natura
basta guardare per vederla
viviamo insieme per vivere ancora
da soli si muore, si muore…
prima di dentro e poi anche fuori.

 

 

 

Santo Lo Curzio, Fără zgomot!.. – Senza rumore!..

Era noapte
dar nu dormeam încă

așadar ascultam tăcerea
sub astrul lunii
și scrisei așadar…
tăcerea-i iubire
apoi nimic nu spusei
și fu lumină,
lumină era
și după seară
a crescut noaptea
în argintiul drumului
liniștit un câine trecu
apoi trecu vântul
norii se-împrăștiară
apăru apoi luna plină
câmpia se făcu zare
frunzele măslinului tremurară
grădina de licurici se umplu.
Câte lucruri se întâmplă
în tăcerea mereu mai aproape
fără bătăi de clopote
timpu-în clepsidra
peste scrin creștea
fără tic-tac, fără cu-cu
și am scris iar și iar
fără de litere
cerneala curgea de la sine
ca sângele, fără de zgomot
așa că veni cafeaua
salutul ei
iar tăcerea-încetă
îndată ce e făcu zi.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Era notte
ma ancora non dormivo
così ascoltai il silenzio
sotto l’astro della luna
e così lo scrissi…
il silenzio è amore
e poi non dissi più nulla
e fu luce
no la luce c’era
e fu la notte
si dopo la sera
era cresciuta la notte
e nell’argento del sentiero
era passato un cane zitto
poi era passato di lì il vento
e le nuvole s’erano disperse
allora apparve la luna tonda
la campagna fu un’alba
le foglie dell’ulivo tremavano
il giardino era pieno di lucciole.
Quante cose accadono
nel silenzio sempre più vicino
senza campane
il tempo nella clessidra
sopra lo studiolo cresceva
senza tic-tac, senza cucù
e scrissi ancora e tanto
senza grafia
l’inchiostro scorreva da solo
come il sangue, senza rumore
così giunse il caffè
giunse il buongiorno di lei
e il silenzio cessò
subito nel primo far del giorno.

 

Santo Lo Curzio, ”Pentru tine.. – Per te..”

Sufletul cel mai frumos pe care-l cunosc

e sufletul tău zdrobit, înfrânt, trist,

ce se-așează pe pruni ca un fluture

ce-și înțelege zborul său scurt

dar mai departe merge și fermecă

cu culorile, cu aripile inimii sale.

Gentilă, limpede, tandră, femeie iubită

din Europa însorită, cu râuri albastre,

vreau cu minuni să te-învălui

vreau poeme să-ți dărui

cu ardoarea, puterea celor dăruite lui Duse.

Prietenoasa, retrasa, femeia mea frumoasă

cu mâinile tale goale mă mângâie

dă-mi a ta rază de melancolie

s-o răspândesc pe lacul de rouă

pe frunzele ruginii în toamnă

ca o hlamidă a plutind peste țară.

Tu aduci zorii pe brumă pe rouă

tu te preumbli încet prin pădure

și violete cauți pe sub ferigi rotunde

pentru mine culegi trandafirul roșu de abur

ce doar acum îți înflorește gura.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
La piu’ bella anima che io conosca

e la tua anima trafitta, triste, franta

che si posa sui pruni come farfalla

che comprende il suo breve volare

ma continua ad andare e incantare

con i suoi colori, le sue ali di cuore.

Gentile, chiara, tenera, cara donna

della mittelEuropa, dei fiumi sereni

desidero coprirti con serti di maghi

voglio compierti di parole inventate

con lo stesso ardore, forza, impeto

dei versi pensati scritti per la Duse.

Amabile, discreta, bella mia donna

accarezzami con le tue mani nude

dammi la tua aureola di malinconia

che io la sparga sul lago di rugiade

sulle fronde rugginose dell’Autunno

e come manto in volo su ogni terra.

Sei l’aurora delle brume delle brine

vai passeggiando per i boschi lenti

in cerca di viole sotto le felci tonde

cogli per me la rosa rossa fumante

che sol’ora sboccia sulle tue labbra.