Tiziano Terzani, ”Și amintește-ți – E ricordati”

Și amintește-ți, eu am să fiu aici.
Deasupra în aer voi fi.
Apoi, uneori, de vei voi să vorbim,
așează-te, închide ochii, mă vei găsi.
O să vorbim.
Nu în limba cuvintelor. În tăcere o să vorbim.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

E ricordati, io ci sarò.
Ci sarò su nell’aria.
Allora ogni tanto, se mi vuoi parlare,
mettiti da una parte, chiudi gli occhi e cercami.
Ci si parla.
Ma non nel linguaggio delle parole. Nel silenzio.

Gabriele D’Annunzio, „Rămâi – Rimani”

Rămâi! Odihnește-te lângă mine. Nu pleca.
Te voi ocroti. Te voi veghea.
Nu-ți va părea rău c-ai venit la mine
cu mândrie și liberă. Eu te iubesc.
N-am nici un gând ce nu e pentru tine;
în sânge nici o dorință care nu e pentru tine.
Iar tu o știi. Nu văd lângă mine în viața-mi o alta,
nici altă bucurie … Rămâi! Odihnește-te.
Și de nimic nu te teme. Dormi pe inima mea la noapte…

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Rimani! Riposati accanto a me. Non te n’ andare.
Io ti vegliero. Io ti proteggero.
Ti pentirai di tutto fuorché di essere venuta a me,
liberamente, fieramente. Ti amo.
Non ho nessun pensiero che non sia tuo;
non ho nel sangue nessun desiderio che non sia per te.
Lo sai. Non vedo nella mia vita altra compagna,
non vedo altra gioia… Rimani. Riposati.
Nom temere di nulla. Dormi stanotte sul mio cuore..

Pablo Neruda, ”Mi te-amintesc cum erai – Ti ricordo come eri – E recuerdo como eras”

Mi te-amintesc cum erai în toamna trecută.
Erai cu bereta ta gri, și-n inimă calmă.
În ochii tăi amurgul își răscolea vălvătaile.
În apa din sufletul tău line cădeau frunzele.

În brațe mi te-încleștai ca o viță de vie,
vocea lentă și calmă ți-o adunau frunzele.
În focul uimirii simțeam cum îmi arde setea.
Dulce iacint albastru îmi răsucea sufletul.

Îți simt ochii călătorind. Toamna-i departe:
bereta ta gri, strigătul păsării, inima casei
spre care migrau adâncele mele doruri,
unde cădeau sărutările-mi vesele ca tăciunii.

Cerul de pe corabie. Pășunile de pe dealuri.
Amintirea ta de lumină, de fum, de apă calmă!
În ochii tăi amurgul își răscolea vălvătaia.
Sufletul ti-l vartejeau frunze uscate de toamnă.

-traducere de Catalina Franco-
________________________________

Ti ricordo come eri nell’ultimo autunno.
Eri il berretto grigio e il cuore in calma.
Nei tuoi occhi lottavano le fiamme del crepuscolo.
E le foglie cadevano nell’acqua della tua anima.

Stretta alle mie braccia come un rampicante,
le foglie raccoglievano la tua voce lenta e in calma.
Fuoco di stupore in cui la mia sete ardeva.
Dolce giaciglio azzurro attorto alla mia anima.

Sento viaggiare i tuoi occhi ede distante l’autunno:
berretto grigio, voce d’uccello e cuore di casa
verso cui emigravano i miei profondi aneliti
e cadevano i miei baci allegri come brage.

Cielo da un naviglio. Campo dalle colline:
il tuo ricordo e di luce, di fumo, di stagno in calma!
Oltre i tuoi occhi ardevano i crepuscoli.
Foglie secche d’autunno giravano nella tua anima.
___________________________
E recuerdo como eras en el último otoño.
Eras la boina gris y el corazón en calma.
En tus ojos peleaban las llamas del crepúsculo.
Y las hojas caían en el agua de tu alma.

Apegada a mis brazos como una enredadera,
las hojas recogían tu voz lenta y en calma.
Hoguera de estupor en que mi sed ardía.
Dulce jacinto azul torcido sobre mi alma.

Siento viajar tus ojos y es distante el otoño:
boina gris, voz de pájaro y corazón de casa
hacia donde emigraban mis profundos anhelos
y caían mis besos alegres como brasas.

Cielo desde un navío. Campo desde los cerros.
Tu recuerdo es de luz, de humo, de estanque en
calma!
Más allá de tus ojos ardían los crepúsculos.
Hojas secas de otoño giraban en tu alma.

Rainer Maria Rilke, ”Măceșul – Wilder Rosenbuch”

Cum stă el, în seara ploioasă,
proaspăt și tânăr, în fața negurilor;
în vânt fluturând-și mlădițele ca niște aripi,
dar absorbit de a fi propriul său trandafir;
cu florile-i netede, ici-colo deja deschise,
cu florile acelea simple și nedorite:
de-aceea, ca de la sine mult mai prejos,
dar în elanul de nedescris dinlăuntrul lor,
ele-l cheamă pe rătăcitorul, care-adâncit
în gânduri, seara, se-abate pe cale:
Privește-mă, o, la mine privește, eu
pentru tine-s aici, convins și neocrotit
și cu tot ce e bun și pios în mine.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Wie steht er da vor den Verdunkelungen
des Regenabends, jung und rein;
in seinen Ranken schenkend ausgeschwungen
und doch versunken in sein Rose sein;
die flachen Blüten, da und dort schon offen,
jegliche ungewollt und ungepflegt:
so, von sich selbst unendlich übertroffen
und unbeschreiblich aus sich selbst erregt,
ruft er dem Wandrer, der in abendlicher
Nachdenklichkeit den Weg vorüberkommt:
Oh sieh mich stehn, sieh her, was bin ich sicher
und unbeschützt und habe was mir frommt.

Rainer Maria Rilke,”Viata mea este – Mein Leben ist”

Viața mea nu e ora aceea abruptă
în care mă vezi atât de grăbit.
În zarea mea sunt un arbore, sunt
Doar una din multele mele guri, aceea
Care se închide cel mai devreme.

Sunt clipa de calm dintre două tonuri
rău acordate – fiindcă acolo
ar vrea să crească sunetul morții –

Dar se împacă-n răstimpul întunecat,
tremurând amândouă.
Iar cântul rămâne o încântare.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Mein Leben ist nicht diese steile Stunde,
darin du mich so eilen siehst.
Ich bin ein Baum vor meinem Hintergrunde,
ich bin nur einer meiner vielen Munde
und jener, welcher sich am frühsten schließt.

Ich bin die Ruhe zwischen zweien Tönen,
die sich nur schlecht aneinander gewöhnen:
denn der Ton Tod will sich erhöhn –

Aber im dunklen Intervall versöhnen
sich beide zitternd.
Und das Lied bleibt schön.

”Ultimul verset poate fi citit în două moduri opuse: dacă „vara aceasta” este vara pământească a albinei, atunci sensul este că putem renunța în siguranță la vara efemeră a vieții și ne putem baza pe credință și certitudinea nemuririi.; dacă în schimb este vara promisă de credință, versul devine o declarație de dragoste pentru viață: putem renunța cu ușurință la acea vară îndepărtată și evanescentă, pentru a ne bucura de cea mai apropiată și concretă, care nu are nevoie de credință și se arată fără văluri în ochii noștri. ”

Emily Dickinson, ”Când număr semințele – When I count the seeds”

Când număr semințele
Semănate aici dedesubt,
Spre-a înflori cumva…

Când văd zăcând
Prea puțini aici în pământ
Ce vor fi primiți în înalt…

Când cred în grădina
Neatinsă de moarte, atunci
I-adun cu credință floarea,
Caut să nu-i fiu albina:
La o astfel de vară pot renunța
Fără reținere.

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________

When I count the seeds
That are sown beneath –
To bloom so, bye and bye –

When I con the people
Lain so low –
To be received as high –

When I believe the garden
Mortal shall not see –
Pick by faith it’s blossom
And avoid it’s Bee,
I can spare this summer – unreluctantly.

Algernon Charles Swinburne, ”Grădina Proserpinei – The Garden of Proserpine ”

Aici, în lumea tăcerii,
Aici, tulburările par
O joacă de vânt potolit,
O unduire de val
În cel mai vag între vise.
Văd câmpiile verzi crescând
Văd sămânța dând rod
Văd oamenii secerând
Văd pășunile strălucind
În murmurarea izvoarelor.

M-am săturat de toate,
De râsete și de lacrimi,
De oameni ce râd și plâng;
De ceea ce va să vina,
De mugurii morți. De florile sterpe,
Am obosit de ore, de zile,
De doruri, de vise și de putere,
De toate în afară de somn.

Aici și moartea-i tot viață…
Departe de ochi, de ureche,
Vântul și valul trudesc,
Fiind prieteni cu spiritul
Rătăcitor al navelor, ele
Îl duc departe, îl liniștesc…
Cine mai bine le-ar înțelege
Soarta? Niciun vânt rău
Pe-aici, nici cuvinte grele.

Aici nu-s mlaștini ori spini,
Nici buruiană ori viță de vie,
Ci muguri de flori de mac,
Poama verde a Proserpinei,
Fremătătoare paturi de stuf.
Aici frunza, ce nu ruginește,
Rămâne ca să salveze
Pieritoarea licoare a morților.
Palizi, necunoscuți, fără nume,
În lanuri neroditoare,
Se apleacă și-adorm
Noaptea toată până în zori;
Și, ca un suflet întârziat,
Între cer și iad singur,
Apar din nori și din cețuri
Ca dimineața din bezne.
De-ar fi cât șapte puternici,
Vor locui la un loc cu moartea,
Nu-i vor trezi nici aripi în rai,
Nici plâns de durere în iad;
De-ar fi frumoși precum trandafirii,
Le va pieri frumusețea;
Și chiar de-i așteaptă iubirea,
În cele din urmă nu-i bine.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________
Here, where the world is quiet;
Here, where all trouble seems
Dead winds’ and spent waves’ riot
In doubtful dreams of dreams;
I watch the green field growing
For reaping folk and sowing,
For harvest-time and mowing,
A sleepy world of streams.
I am tired of tears and laughter,
And men that laugh and weep;
Of what may come hereafter
For men that sow to reap:
I am weary of days and hours,
Blown buds of barren flowers,
Desires and dreams and powers
And everything but sleep.
Here life has death for neighbour,
And far from eye or ear
Wan waves and wet winds labour,
Weak ships and spirits steer;
They drive adrift, and whither
They wot not who make thither;
But no such winds blow hither,
And no such things grow here.
No growth of moor or coppice,
No heather-flower or vine,
But bloomless buds of poppies,
Green grapes of Proserpine,
Pale beds of blowing rushes
Where no leaf blooms or blushes
Save this whereout she crushes
For dead men deadly wine.
Pale, without name or number,
In fruitless fields of corn,
They bow themselves and slumber
All night till light is born;
And like a soul belated,
In hell and heaven unmated,
By cloud and mist abated
Comes out of darkness morn.
Though one were strong as seven,
He too with death shall dwell,
Nor wake with wings in heaven,
Nor weep for pains in hell;
Though one were fair as roses,
His beauty clouds and closes;
And well though love reposes,
In the end it is not well.

Antonio Gamoneda, ”Pavană impură – Pavana impura”

În spiritul meu începură să geamă toți arborii
Ei mi-aminteau de chiloții tăi în întunecime,
de lumina de dedesubtul pielii,
de viile tale petale.
Prin aniversări traversând, porumbeii călătoresc îmbătați uneori.
Îndurarea ta vine goală, o, muritoare colombă, copila câmpiilor.

∗
Pielea ta de nepovestit ți-o caut, pielea ta unsă
de toată tristețea șerpilor; descopăr în lucruri urmele reci
ale inimii
Îți văzusem, însângerată, centura, și, între cristale, plânsul, nu rana ta galbenă,
dar visul meu sub pleoapele tale se zbate.

∗
Îmbătrânisem în ochii tăi; tu ai fost dulceața
și neantizarea, și-n roadele lui nocturne, ți-am iubit trupul.
Inocența ta e asemeni unui cuțit în față,
dar tu peste inima mea apeși, și, ca pe-o miere întunecată,
te simt pe buze pe când eu mă îndrept spre moarte.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Todos los árboles se han puesto a gemir dentro de mi espíritu
al recordar tus bragas en la oscuridad, la luz debajo de tu piel,
tus pétalos vivientes.
Atravesando los aniversarios, a veces viajan las palomas ebrias.
Venga desnuda tu misericordia, ah paloma mortal, hija del
campo.
∗
Busco tu piel inconfesable, tu piel ungida por la tristeza de
las serpientes; distingo tus asuntos invisibles, el rastro frío
del corazón.
Hubiera visto tu cinta ensangrentada, tu llanto entre cristales
y no tu llaga amarilla,
pero mi sueño vive debajo de tus párpados.
∗
He envejecido dentro de tus ojos; eras la dulzura
y el exterminio y yo amé tu cuerpo en sus frutos nocturnos.
Tu inocencia es como un cuchillo delante de mi rostro,
pero tú pesas en mi corazón y, como una miel oscura, yo te
siento en mis labios al ir hacia la muerte.

Emily Dickinson,”Ei, și ce-i cu asta? – But, what of that”
Varianta1
**

Socot că pământu-i mic
Și infinită – spaima,
Suferă unii…
Ei, și ce dacă?

Socot că o să murim:
Elanul cel mai înalt
Nu va stagna prăbușirea …
Ei, și ce dacă?

Socot că în ceruri
Cumva chiar o fi ceva:
Noi date, noi ecuații…
Ei, și ce dacă?
**
Varianta 2

Eu cred că lumea e mică,
Spaima e nesfârșită.
Mulți suferă.
Ei, și ce dacă?

Eu cred că putem muri:
Cel mai puternic avânt
Căderea n-o poate opri.
Ei, și ce dacă!

Eu cred că în ceruri cumva
Ceva chiar o fi:
Noi date, noi ecuații…
Ei, și ce dacă!

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
I reason, Earth is short–
And Anguish–absolute–
And many hurt,
But, what of that?
I reason, we could die–
The best Vitality
Cannot excel Decay,
But, what of that?
I reason, that in Heaven–
Somehow, it will be even–
Some new Equation, given–
But, what of that?

• 

Alejandra Pizarnik, „Poem pentru Emily Dickinson – Poema para Emily Dickinson”

De cealaltă parte a nopții
numele ei o așteaptă,
ascunsa ei dorință de viață,
de cealaltă parte a nopții!

Ceva plânge în aer,
suspinele zori desenează.
Ea gândește la eternitate.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Del otro lado de la noche
la espera su nombre,
su subrepticio anhelo de vivir,
¡del otro lado de la noche!

Algo llora en el aire,
los sonidos diseñan el alba.

Ella piensa en la eternidad.