**
-traducere de Catalina Franco-
**
A volte tocchiamo un corpo e lo svegliamo
attraverso di lui passiamo la notte che si apre
la pulsazione sensibile dei bracci marini
e come il mare lo amiamo
come un canto nudo
come l’estate unica
lo diciamo luce, come si usa dire ora
lo diciamo ieri e altri luoghi
lo riempiamo di corpi e corpi
di gabbiani che sono i nostri gabbiani
lo scaliamo picco dopo picco
con bordi e tetti e battenti
con hotel e canali e ricordi
e paesaggi e tempo e asteroidi
lo riempiamo di noi stessi e di anima
di collari di isole e di anima
lo sentiamo vivere e quotidiano
lo sentiamo bello ma ombra

**

A veces uno toca un cuerpo y lo despierta
por él pasamos la noche que se abre
la pulsaciòn sensible de los brazos marinos
y como al mar lo amamos
como a un canto desnudo
como al solo verano
Le decimos luz como se dice ahora
le decimos ayer y otras partes
lo llenamos de cuerpos y de cuerpos
de gaviotas que son nuestras gaviotas
Lo vamos escalando punta a punta
con orillas y techos y aldabas
con hoteles y cauces y memorias
y paisajes y tiempo y asteroides
Lo colmamos de nosotros y de alma
de collares de islas y de alma
Lo sentimos vivir y cotidiano
lo sentimos hermoso pero sombra

 

De unde vin?
Din tot ce e împlinit,
din tot ce nu e mărginit,
din vietăți cu capul plecat,
din norul sfâșiat.

De unde vin?
Din spaima care mă ține
în degetele ei translucide,
din iepurașul ce-n mica grădină
își mișcă mustățile.

De unde vin?
Din iarna ostilă roadelor,
din moarte, când fi-va vremea,
din iubire, cu care trec prin odaie,
lăsând mărul la viermi drept pradă.

**
-traducere de Catalina Franco-
**

Jsem plískanic a plotů
a trav, trav deštěm skloněných
a jasných písní bez klokotu
a touhy, jež je v nich.

Čí jsem?
Jsem malých oblých věcí,
jež nepoznaly hran,
jsem zvířátek, když hlavu věsí
a mraku, když je potrhán.

Čí jsem?
Jsem bázně, jež mne bere
do prstů průsvitných,
králíčka na zahradě šeré,
jenž zkouší si svůj čich.

Čí jsem?
Jsem zimy tvrdé plodům
a smrti, chce-li čas,
jsem lásky, s níž se míjím o dům,
dán za jablka červům na pospas.

 

în grădina de trandafiri
degete de fildeș
culeg

boabe de caprifoi, măceșe
petale de mac sângeriu

totul e gol
doar piele, mătase
sticlă

prundișul scârțâie
când tu
pășești

desculț
prin
urzici

galbenii trandafiri
ți-înțeapă ochii
cu însorită lumină

sub un ienupăr
Ifigenia doarme

nimeni
nu urcă alba

pânză în noapte

nici visele
nu se mai
leagă
ziua

chelia stâncii
paște tăcere

nemuritor
cuvântul

flori de ciulin
duce vântul

în
gradina de trandafiri

numai
tăcere

nici flori
nici spini

**
-traducere de Catalina Franco-
**

Schwarze Oliven
rollen die Stunden dahin

im Rosengarten
elfenbeinerne Finger
pflücken

Schneebeeren, Hagebutten
Blütenblätter rote des Mohns

alles ist nackt
Haut, Seide
und Glas

Kies knirscht
wenn du
barfuß

durch die
Brennesseln
gehst

die gelben Rosen
stechen ins Aug dir
sonnige Helle

unter dem Wacholder
schläft Iphigenie

niemand
setzt Segel mehr

weiß in die Nacht

die Träume
vernetzen sich
nicht mehr
in den Tag

kahl der Fels
grast Stille

zeitlos
ein Wort

eine Distelblüte
verweht

im
Rosengarten

ein Schweigen
nur noch

ohne Blüte
und Dorn

 

**
-traducere de Catalina Franco-
**

Jag, min egen fånge, säger så:
livet är icke våren, klädd i ljusgrön sammet,
eller en smekning, den man sällan får,
livet är icke ett beslut att gå
eller två vita armar, som hålla en kvar.
Livet är den trånga ringen som håller oss fången,
den osynliga kretsen, vi aldrig överträda,
livet är den nära lyckan som går oss förbi,
och tusende steg vi icke förmå oss att göra.
Livet är att förakta sig själv
och ligga orörlig på bottnen av en brunn
och veta att solen skiner däruppe
och gyllene fåglar flyga genom luften
och de pilsnabba dagarna skjuta förbi.
Livet är att vinka ett kort farväl och gå hem och sova …
Livet är att vara en främling för sig själv
och en ny mask för varje annan som kommer.
Livet är att handskas vårdslöst med sin egen lycka
och att stöta bort det enda ögonblicket,
livet är att tro sig vara svag och icke våga.

Poate a căzut din norii din cer,
cum din lava fierbinte o flacără.
Doar o pasăre moare astfel,
căzând ca plumbul în rouă.
Cu straie de lut cenușiu
ca de cerșetor, prin beznă
trecu, și intră pe vecie
chiar în lumină și glorie.

Doar o pasăre moare astfel.

**
-traducere de Catalina Franco-
**

Sa morire cosí solo un uccello
e cade a piombo dentro la rugiada.
Nessuno racconta come gli accada,
e non sanno di questo né di quello.

Forse cadde ad alte nubi, un anello
di fiamma da una làvica contrada.
Sa morire cosí solo un uccello,
e cade a piombo dentro la rugiada.

Di cenere era il terreno mantello,
fra i mendicanti una carcassa brada,
ma varcò il buio ed ebbe il suggello,
la gloria e la luce che mai dirada.

Sa morire cosí solo un uccello.

**
-Traduzione di Sergio Corduas-
**
Tak umí umřít jenom pták
a padá střemhlav v rosu trávy.
Vždyť nikdo o tom nevypráví,
nevědí ani kdy a jak.

Možná že padal do oblak
jak plamen rozžhavené lávy.
Tak umí umřít jenom pták
a padá střemhlav v rosu trávy.

A s žebráky jak lidský vrak
šat z hlíny měl jen popelavý,
když prošel tmou a vcházel pak
už přímo do světel a slávy.

Tak umí umřít jenom pták.

 

Un alt trup în noaptea ta ascuns
cu luna lui somnambulă
cu sâni în creștere și-n scădere.
Numai eu știu să ascult între șoaptele sale,
în adâncul corolei lui lacome,
numai eu pot să-l urmez între pașii lui,
orbește atingându-i eclipsa
când doarme în spatele genelor tale.

E-a ta și a mea și negura
pe care-o duce și-aduce din când în când,
amara negură pe care mi-o dă uneori
ori în carnea ta o ascunde.

**
-traducere de Catalina Franco-
**

Dentro de tu cuerpo, debajo de tus pétalos,
huidizo, esquivo en la sombra,
hay otro cuerpo que amo.
Otra amapola que abre su perfume
en la red de tus venas, con tus voces
y las palabras de más aire.

Otro cuerpo que ocultas en tu noche
con su luna sonámbula
de senos crecientes y menguantes.
Solo yo sé escucharlo en sus susurros,
al fondo de su ávida corola.
solo yo puedo seguirlo entre sus pasos,
palpando a ciegas el tacto de su eclipse
cuando duerme detrás de tus pestañas.

Es tuyo y mío y de la niebla
que lo lleva y lo trae de un tiempo a otro,
la amarga niebla que a veces me lo entrega
o lo esconde en tu carne.

 

Și toată marea care nu știe
ce-i sare, ce-i val și ce e spumă.

Și tot pământul care nu știe
ce-i plajă, ce-i munte și ce e arbor.

Și tot focul care nu știe
ce-i ardere, ce e flacără și ce-i cenușă.

Și tot ce eu nu știu din cel ce sunt
De-s mare ori cer, de-s plajă ori foc
ori toate cele ce sunt ori nu-s
-din tot ce gândesc sau visez-
sau poate că sunt doar un alt vis
ce nicicând n-o să știu! o, nicicând!
cine-l va fi visat.

**
-traducere de Catalina Franco-
**
E tutta l’aria che non sa
che è azzurro e nube e cielo.
E tutto il mare che non sa
che è sale e onda e spuma.
E tutta la terra che non sa
che è spiaggia e montagna e alberi.
E tutto il fuoco che non sa
che è ardore e fiamma e cenere.
E tutta io che non so quel che sono
se sono mare, cielo, spiaggia o fuoco
o tutte le cose che sono o non sono
– quelle che penso e quelle che sogno –
o che forse non sono che un altro sogno
che non saprò mai. Che non saprò mai!
chi ha sognato.

**

Y todo el aire que no sabe
que es azul, que es nube y que es cielo.

Y todo el mar que no sabe
que es sal, que es la ola y que es espuma.

Y toda la tierra que no sabe
que es playa, que es montaña y que es árboles.

Y todo el fuego que no sabe
que es ardor, que es llama y que es ceniza.

Y todo yo que no sé lo que soy
si soy mar, cielo, playa o fuego
o todas las cosas que son o no son
-que las pienso o que las sueño-
o que quizás no sean más que otro sueño
que nunca sabré ¡Que nunca sabré!
quien ha soñado.

**
-fotografie de Roland Erb–

Marea,
Voce de o măreție liberă,
Dar, în amintiri, inocență potrivnică,
Grăbită să șteargă dulcile urme
Ale gândului credincios …

Marea, mângâierile-i indolente
Atât de feroce și atât, atât de dorite,
Și, în agonia lor,
Prezentă mereu, mereu reînnoită,
În gândul atent, agonia …

Amintirile,
Revărsarea lor vană,
Ușoară deasupra nisipului,
Mișcătoare nisipuri,
Prelungiri de scurte ecouri
De desparțiri fără cuvinte
De clipele ce păreau fericite …

**
-traducere de Catalina Franco-
**

I ricordi, un inutile infinito,
Ma soli e uniti contro il mare, intatto
In mezzo a rantoli infiniti…

Il mare,
Voce d’una grandezza libera,
Ma innocenza nemica nei ricordi,
Rapido a cancellare le orme dolci
D’un pensiero fedele…

Il mare, le sue blandizie accidiose
Quanto feroci e quanto, quanto attese,
E alla loro agonia,
Presente sempre, rinnovata sempre,
Nel vigile pensiero l’agonia…

I ricordi,
Il riversarsi vano
Di sabbia che si muove
Senza pesare sulla sabbia,
Echi brevi protratti,
Senza voce echi degli addii
A minuti che parvero felici…