~~~~~

Nelly Sachs, ”O, dacă aș ști – Wenn ich nur wüßte”

O, numai de-aș ști

la ce te-ai uitat fiind gata de a muri

A fost vreo piatră care a băut

Multe alte priviri din urmă până când a orbit

Și a căzut pe un orb?

Ori va fi fost pământ,

Îndeajuns spre a umple un pantof

Deja înnegrit

De atâtea despărțiri

Și pregătit

De prea multă voință de moarte?

Sau va fi fost ultimul tău drum

Prin care ți-a luat rămas bun de la multele

Drumuri pe care le-ai bătut

Vreun ochi de apă, ori vreo bucată

Dintr-un metal lucios,

Ori poate catarama de la cureaua dușmanului tău,

Ori poate un prevestitor nevăzut

Al cerului de sus?

Ori te-a chemat țărâna aceea

Ce n-ar lăsa pe nimeni să plece fără iubire,

Prin aer poate un zbor de graur,

Inimii amintindu-i că a zvâcnit

În trupul ei ars de chinuri?

-traducere de Catalina Franco–

______________________

Wenn ich nur wüßte,

Worauf dein letzter Blick ruhte.

War es ein Stein, der schon viele letzte Blicke

Getrunken hatte, bis sie in Blindheit

Auf den Blinden fielen?

Oder war es Erde,

Genug, um einen Schuh zu füllen,

Und schon schwarz geworden

Von soviel Abschied

Und von soviel Tod bereiten?

Oder war es dein letzter Weg,

Der dir das Lebewohl von allen Wegen brachte

Die du gegangen warst?

Eine Wasserlache, ein Stück spiegelndes Metall,

Vielleicht die Gürtelschnalle deines Feindes,

Oder irgend ein anderer, kleiner Wahrsager

Des Himmels?

Oder sandte dir diese Erde,

Die keinen ungeliebt von hinnen gehen läßt

Ein Vogelzeichen durch die Luft,

Erinnernd deine Seele, daß sie zuckte

In ihrem qualverbrannten Leib?

Nelly Sachs, ”Dar cine v-a scos nisipul din pantofi – „Wer aber leerte den Sand aus euren Schuhen”

Dar cine v-a scos nisipul din pantofi,
când a trebuit să va sculați să muriți?
Nisipul adus de Israel înapoi,
nisipul exilului său?
Nisip fierbinte nisip din Sinai,
amestecat cu gâturi de privighetori,
amestecat cu aripi de fluturi,
amestecat cu praful neliniștit al șerpilor,
amestecat cu bobi de solomonică înțelepciune,
amestecat cu amarul mister al absintului.

O, degete,
care ați șters nisipul de pe pantofii morților,
mâine veți fi deja pulbere
peste încălțările celor ce vor veni!

-traducere de Catalina Franco

---

Wer aber leerte den Sand aus euren Schuhen,
Als ihr zum Sterben aufstehen mußtet?
Den Sand, den Israel heimholte,
Seinen Wandersand?
Brennenden Sinaisand,
Mit den Kehlen von Nachtigallen vermischt,
Mit den Flügeln des Schmetterlings vermischt,
Mit dem Sehnsuchtsstaub der Schlangen vermischt,
Mit allem was abfiel von der Weisheit Salomos vermischt,
Mit dem Bitteren aus des Wermuts Geheimnis vermischt −

O ihr Finger,
Die ihr den Sand aus Totenschuhen leertet,
Morgen schon werdet ihr Staub sein
In den Schuhen Kommender!

Nelly Sachs, ”Întoarsă – Abgewandt”

Întoarsă

eu te aștept

departe de viii unde trăiești

ori în apropiere.

Întoarsă

eu te aștept

fiindcă cei slobozi

nu pot fi prinși

cu lațul dorului

nici încununați

cu coroană de rătăcitor

praf stelar –

iubirea-i o plantă a pustiei

care slujește în foc

și nu se mistuie –

Întoarsă

ea te așteaptă pe tine –

-traducere de Catalina Franco–

________________________

Abgewandt

warte ich auf dich

weit fort von den Lebenden weilst du

oder nahe.

Abgewandt

warte ich auf dich

denn nicht dürfen Freigelassene

mit Schlingen der Sehnsucht

eingefangen werden

noch gekrönt

mit der Krone aus Planetenstaub –

die Liebe ist eine Sandpflanze

die im Feuer dient

und nicht verzehrt wird –

Abgewandt

wartet sie auf dich –

Nelly Sachs, ”Îndrăgostiții sunt ocrotiți – Geschirmt sind die Liebenden”

Îndrăgostiții sunt ocrotiți

de zidita cupolă a cerului.

Ceva tainic le dă răsuflet

prin ei se revarsă harul asupra

pietrelor și tot ce crește

își are patria în ei.

Îndrăgostiții sunt ocrotiți

doar lor le cântă privighetorile

și numai pentru ei n-au dispărut în surzenie

ale pădurii bătrâne legende, blândele

căprioare se întristează

numai alături de ei.

Îndrăgostiții sunt ocrotiți

ei știu durerea ascunsă a soarelui în amurg

cea care sângerează

deasupra ramurii salciei –

noaptea surâzători ei deprind moartea,

moartea aceea tăcută

cu toate izvoarele curgând în dor.

-traducere de Catalina Franco–

__________________

Geschirmt sind die Liebenden

unter dem zugemauerten Himmel.

Ein geheimes Element schafft ihnen Atem

und sie tragen die Steine in die Segnung

und alles was wächst

hat nur noch eine Heimat bei ihnen.

Geschirmt sind die Liebenden

und nur für sie schlagen noch die Nachtigallen

und sind nicht ausgestorben in der Taubheit

und des Waldes leise Legenden, die Rehe,

leiden in Sanftmut für sie.

Geschirmt sind die Liebenden

sie finden den versteckten Schmerz der Abendsonne

auf einem Weidenzweig blutend –

und üben in den Nächten lächelnd das Sterben,

den leisen Tod

mit allen Quellen, die in Sehnsucht rinnen.

Un poem vestit, un poem scris în 1946, dar – din păcate – potrivit oricăror vremuri…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nelly Sachs, ”Noi, mântuiții – Wir Geretteten”

Noi, mântuiții,

Din ale căror oase scobite moartea deja își cioplește flautul,

Pe ale căror tendoane moartea deja își mângâie arcul –

Trupul nostru jelește încă

Pe melodia lui schilodită

Nouă, mântuiților,

Încă ne-atârnă la gât lațul răsucit

În fața noastră pe cerul senin –

Ceasul încă se umple de sângele nostru ce încă picură.

Pe noi, mântuiții,

Încă ne rod viermii fricii.

Steaua noastră e îngropată în praf.

Noi, cei mântuiți,

Noi vă rugăm:

Să ne-arătați cu încetul soarele vostru.

Să ne îndrumați pas cu pas de la o stea la alta.

Să ne lăsați să deprindem din nou viața liniștită.

Altcum, s-ar putea ca trilul unei păsări,

Umplerea unei găleți la fântână

Să ne deschidă durerea prost pecetluită

Și să ne spele în spumă

Noi vă rugăm:

Nu ne mai arătați câinii care mușcă –

Vai, s-ar putea, s-ar putea

Să ne prăbușim în praf –

În fața ochilor voștri să ne prefacem în pulbere.

Ce oare ne țese împreună ?

Noi cei fără suflare,

Al căror suflet la El fugise pe la miezul nopții

Cu mult înainte ca trupurile

Să ne fi fost salvate

În chivotul momentului.

Noi, mântuiții,

Vă strângem mâna

Vă recunoaștem privirea –

Însă împreună ne ține doar despărțirea,

Cu voi ne ține

Un rămas bun în țărână.

-traducere de Catalina Franco–

_____________________

Wir Geretteten,

Aus deren hohlem Gebein der Tod schon seine Flöten schnitt,

An deren Sehnen der Tod schon seinen Bogen strich –

Unsere Leiber klagen noch nach

Mit ihrer verstümmelten Musik.

Wir Geretteten,

Immer noch hängen die Schlingen für unsere Hälse gedreht

Vor uns in der blauen Luft –

Immer noch füllen sich die Stundenuhren mit unserem tropfenden Blut.

Wir Geretteten,

Immer noch essen an uns die Würmer der Angst.

Unser Gestirn ist vergraben im Staub.

Wir Geretteten

Bitten euch:

Zeigt uns langsam eure Sonne.

Führt uns von Stern zu Stern im Schritt.

Laßt uns das Leben leise wieder lernen.

Es könnte sonst eines Vogels Lied,

Das Füllen des Eimers am Brunnen

Unseren schlecht versiegelten Schmerz aufbrechen lassen

Und uns wegschäumen –

Wir bitten euch:

Zeigt uns noch nicht einen beißenden Hund –

Es könnte sein, es könnte sein

Daß wir zu Staub zerfallen –

Vor euren Augen zerfallen in Staub.

Was hält denn unsere Webe zusammen?

Wir odemlos gewordene,

Deren Seele zu Ihm floh aus der Mitternacht

Lange bevor man unseren Leib rettete

In die Arche des Augenblicks.

Wir Geretteten,

Wir drücken eure Hand,

Wir erkennen euer Auge –

Aber zusammen hält uns nur noch der Abschied,

Der Abschied im Staub

Hält uns mit euch zusammen.