Adonis, ”Cronica ramurilor”
”Oglinda drumului,
Cronica ramurilor”
Totul este așa cum a fost
și rebelii, prieteni ai vântului,
rănesc ziua și mergi
printre răni…
Dar eu înaintez, eu numesc,
eu dau înapoi cuvintelor mele
magia creației.
Eu numesc după rădăcini și după ritmul lor.
Eu numesc arborele imboldului profetic
când încep anotimpurile,
când fumul încă nu știe
că între câmpii şi izvoarele mele secrete
cadavrul locului a căzut.
Eu numesc și umplu pana la capăt
umanele mele râuri
cu o furie care țesând legături
între vocea mea și undele ei,
ridicând țărmurile într-un arc de flăcări.
Am îmbrățișat focul,
am decorticat spațiul,
am făcut flori spațiale
care citesc drumul
iar pașii mi i-am făcut interpreții.
Mi-am văzut cântecele mergând,
picioarele lor țes plasele
ca să prindă în capcană
păsările nenorocirii.
Mi-am văzut cântecele cântând,
numărând pulberea,
bob cu bob,
și chinul mi l-am văzut
dormind în întuneric
pe malul straniului.
**
Dimineața cu flăcări blânde și purificatoare
va veni din hotarele tainice
îmbrăcată în violet.
Va semăna rădăcina vântului în țara califului
și în tărâmul hârtiei…
Mihyar și Nadir cel Negru
văzut-au cum soarele vine la mine în fiece zi,
după somn,
cum apa nerăbdării se face jet de flacără
iar frunza pierdută în drum
e mai puternică decât un oraș.
**
Totul este asa cum a fost:
rebelii, prietenii vânturilor,
săracii, femeile, copiii – toți
rănesc ziua si umblă printre răni.
Totul este asa cum a fost:
palmele mele străpunse
și ecoul care bea sângerarea.
Totul este asa cum a fost:
Ochii mei sunt legați la ochi,
pâinea e calea.
**
Nadir cel Negru
e ca eternitatea
țăran al Eufratului.
El coase rana apei
și umblă. În spatele lui
umblă cerul.
Mihyar,
podul ce duce la vale
înspre magie și nenorocire,
în trupul pământesc,
în trupul ceresc.
Trupul meu e aici, trupul meu e acolo,
magician, voce voluptuoasă și fără ecou
cercetând spațiul.
Fulgere vinete l-au despărțit
de un sânge slab.
Trupul meu: cupola de cedru,
râu călător, livadă de palmieri…
**
Strălucitoare,
transformată in flacără
e aleea aceasta.
Pietrele aici sunt oglinzi,
o stâncă-i stăpâna orașului,
o stâncă e călăreț.
Inexorabil înaintează,
devastator, pătrunde în inima
orașului.Roțile zilei
s-au prăbușit, orașul
s-a predat, în fiece zi
soarele, după somn,
îmi povestește :
**
Mihyar coboară
în incinta Qassioun (4),
în Barada (5),
în poiiana Auvent (6),
în Ghouta dezbrăcată (7),
noaptea,
purtat de un covor de catifea.
Anemonele, filonul de diamant,
inul, rodia,
sunt mulțime de călăreți
în liouân (8) din Qassioun.
Focul devine lac,
pasărea se naște din frunzele lotusului,
apa este o barcă care aduce la fiilore
cădelniţe din cimitirele paterne.
… ne-am ghemuit sub mozaic.
M-am strecurat în ceața fotoliului,
într-un vârtej, în sânul unei transe verzi,
în aroma unui paradis,
și auzit-am marea plângându-și undele mistuite.
,,,,,,,,,,
(4) Qassioun: munte care domină Damascul
(5) Barada: râu care traversează Damascul
(6) Copertina: copertina care a adăpostit prietenii Profetului în timpul agoniei sale.
(7) Ghouta: gufa, o oază irigată de Barada, la sud de Damasc
(8): liouân sau iouân: cameră înălțată cu vedere la curtea centrală a unei case
**
– De unde eşti ?
– M-am aventurat în păduri,
Am alergat după demoni,
Am visat că sunt făcute din pâine…
O pasăre fără identitate a trecut.
A venit dintr-un pământ pustiu.
Pământul a fost recompus ca o amforă
pentru noapte, pentru florile ofilite
pentru smochinele închipuirii.
– De unde eşti ?
– Eram tăietor de lemne și îmi plăcea copacul.
I-am pus securea adânc în gene.
– Cum ai venit?
– Am călătorit în caravana terorii,
în steagul nebuniei,
în așchii din securea mea ruptă,
la capătul puterilor, purtând cronica ramurilor.
**
– De unde eşti ?
– Din țara morților, din urnele lacrimilor,
și nu am locuit niciodată într-o casă.
Când am coborât într-un cimitir
și soarele mi-a înfășurat glezna,
ca iarba cenușie,
Am adus daruri foamei.
Sângele meu era libație
pentru alt mâine,
mâna mea era o cădelniță,
iar la intrarea in cimitir precum și la ieșirea din el
am găsit doar copii.
erau promisiunea unui pământ gravid,
erau maree, valuri, cascade
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
11 noiembrie
catalinafrancoblog 