Până când iarba albastră se îngălbenește și frunzele galbene plutesc în aer ” – “Till the blue grass turn yellow and the yellow leaves float in air”
Canto XCIX ~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Începutul corpului, capătul oceanului lui Adonis Parfumul său – virgule și exclamații în cartea trupului său.
1
E a lui Evanoe, O casă nu de mâini omenești durată, Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i; Săli ciudate și ziduri – și făurite din aur. Iar la soare pe Doamna mea am văzut-o, Păru-i era răsfirat ca un snop de aripe, Și în spatele ei lumina roșu soarele. Și am văzut-o acolo în casa ei, Cu șase safire mari de-a lungul peretelui. Ușoară, împodobită pân’ la genunchi, Din aur pal era țesută rochia ei. Acolo sunt multe-încăperi și toate de aur, Covoare groase peste pereți, cu emailuri Bătute-n metale; iar prin broderia urzită-n Bordură de piatră vine-o lumină aurorală. Aici vin din marea mea iubire de ea, Iată, aici adorarea mea Mă înseninează, iar o putere e-n ea Ce-înflăcărată de-ardoarea din inima sa Surpă cei patru pereți ai unui timp stătător.
______________________ -traducere de Catalina Franco ______________________
**
2
E-a lui Evanoe, O casă nu de mâini omenești durată, Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe, Aur se țese deasupra, înăuntru, în juru-i; Cu săli ciudate și ziduri, și făurite din aur. Și acolo la soare-am văzut-o pe Doamna mea, Părul ei lung era răsfirat ca un snop de aripi, Și îndărătul a toate – lumina roșie-a soarelui Și am văzut-o acolo în casa ei, Cu șase mari safire de-a lungul peretelui, Ușoară, împodobită pân’ la genunchi, Din aur palid era țesută rochia ei. Acolo sunt multe încăperi, și toate-s de aur, Iar pe pereți, din emailuri, groase covoare Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-n Borduri de piatră venea lumina aurorală. Aici vin din marea-mi iubire de ea, Aici, adorarea mea Mă înseninează, și sunt puteri în ea Ce înflăcărate de ardoarea din sufletul ei Surpă și sfarmă zidul timpului stătător.
_________________________________ -traducere de Catalina Franco- ___________________________
**
3
E-a lui Evanoe,
O casă nu de mâini omenești durată,
Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe
Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;
Săli ciudate și ziduri – făurite-s toate din aur.
Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare,
Păru-i era răsfirat, un snop de aripi,
Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.
Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase safire mari de-a lungul peretelui,
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Toată rochia ei țesută era din aur palid.
Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur,
Pe ziduri groase covoare, cu emailuri
Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-
În borduri de piatră vine lumina aurorală.
Aici vin din marea mea dragoste pentru ea,
Iată, adorarea mea
Mă înseninează, iar în ea sunt puteri
Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei,
Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi.
___________________________ -traducere de Catalina Franco-
________________________
**
4
E-a lui Evanoe,
O casă nu de mâini omenești durată,
Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe,
Aur se țese deasupra, înăuntru, în juru-i;
Cu săli ciudate și ziduri, și făurite din aur.
Și acolo la soare-am văzut-o pe Doamna mea,
Părul ei lung era răsfirat ca un snop de aripi,
Și îndărătul a toate – lumina roșie-a soarelui
Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a lungul peretelui,
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Din aur palid era țesută rochia ei.
Acolo sunt multe încăperi, și toate-s de aur,
Iar pe pereți, din emailuri, groase covoare
Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-n
Borduri de piatră venea lumina aurorală.
Aici vin din marea-mi iubire de ea,
Aici, adorarea mea
Mă înseninează, și sunt puteri în ea
Ce înflăcărate de ardoarea din sufletul ei
Surpă și sfarmă zidul timpului stătător.
_______________________________
-traducere de Catalina Franco-
___________________________
**
5
E-a lui Evanoe, O casă nu de mâini omenești durată, Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i; Săli ciudate și ziduri – făurite-s toate din aur.
Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare, Păru-i era răsfirat, un snop de aripi, Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.
Și am văzut-o acolo în casa ei, Cu șase safire mari de-a lungul peretelui, Ușoară, împodobită pân’ la genunchi, Toată rochia ei țesută era din aur palid.
Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur, Pe ziduri groase covoare, cu emailuri Bătute-n metal; iar prin broderia urzită- În borduri de piatră vine lumina aurorală.
Aici vin din marea mea dragoste pentru ea, Iată, adorarea mea Mă înseninează, iar în ea sunt puteri Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei, Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi. ______________________ -traducere de Catalina Franco- ________________________
Tis Evanoe’s, A house not made with hands, But out somewhere beyond the worldly ways Her gold is spread, above, around, inwoven; Strange ways and walls are fashioned out of it.
And I have seen my Lady in the sun, Her hair was spread about, a sheaf of wings, And red the sunlight was, behind it all.
And I have seen her there within her house, With six great sapphires hung along the wall, Low, panel-shaped, a-level with her knees, All her robe was woven of pale gold.
There are there many rooms and all of gold, Of woven walls deep patterned, of email, Of beaten work; and through the claret stone, Set to some weaving, comes the aureate light.
Here am I come perforce my love of her, Behold mine adoration Maketh me clear, and there are powers in this Which, played on by the virtues of her soul, Break down the four-square walls of standing time.
La cosa importante è di non smettere mai di interrogarsi. La curiosità esiste per ragioni proprie. Non si può fare a meno di provare riverenza quando si osservano i misteri dell'eternità, della vita, la meravigliosa struttura della realtà. Basta cercare ogni giorno di capire un po' il mistero. Non perdere mai una sacra curiosità. ( Albert Einstein )
catalinafrancoblog 