Pierluigi Cappello, din „Măsura ierbii”-da „La misura dell’erba”

Pierluigi Cappello, din „Măsura ierbii”-da „La misura dell’erba”

Plânsul nu-i tresărire de umeri
și fiindcă am plâns
cuvinte mai bune nu am
ca să spun că am plâns
cele mai frumoase cuvinte
cele mai pure cuvinte
nu sunt galop de silabe
pe iarna ce-împrăștie frunze
ele sunt cum sunt
nici foc, nici scrum
între ultimul cuvânt spus
și întâiul pe care-l vom spune
aici viețuim

-traducere de Catalina Franco –
_________________________
Piangere non è un sussulto di scapole
e adesso che ho pianto
non ho parole migliori di queste
per dire che ho pianto
le parole più belle
le parole più pure
non sono lo zampettìo delle sillabe
sull’inverno frusciante dei fogli
stanno così come stanno
né fuoco né cenere
fra l’ultima parola detta
e la prima nuova da dire
è lì che abitiamo

 

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, apă şi natură

Yannis Ritsos, „Mai mult sau mai puțin – Pressappoco”

Yannis Ritsos, „Mai mult sau mai puțin – Pressappoco”

Ia în mână obiecte desperecheate – o piatră,
o țiglă spartă, două chibrituri arse,
cuiul ruginit din peretele din față,
o frunză pe fereastră intrată, picături
ce cad din vase cu apă, firul de pai
adus ieri de vânt în părul tău – le ia
și în curtea lui construiește
mai mult sau mai puțin un copac.
În ” mult – puțin”- ul acesta e poezia. O vezi?

-Traducere din italiana de Catalina Franco-
__________________________________

Prende in mano oggetti scompagnati – una pietra,
una tegola rotta, due fiammiferi bruciati,
il chiodo arrugginito del muro di fronte,
la foglia entrata dalla finestra, le gocce
che cadono dai vasi annaffiati, quel filo di paglia
che ieri il vento porto sui tuoi capelli, – li prende
e la nel suo cortile costruisce pressappoco un albero.
In questo “pressappoco” sta la poesia. La vedi?

-Traduzione di Nicola Crocetti-

 

Este posibil ca imaginea să conţină: masă şi în aer liber

Georg Trakl, ”Declin – Neige”

Georg Trakl, ”Declin – Neige”

O, revedere sfântă,
În toamna bătrână.
Se sting petale
De galbene roze
Lângă gardul grădinii,
Înnegurate de lacrimi
Topind o mare durere,
O, soră!
Așa liniștit sfârșește ziua de aur.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

O geistlich Wiedersehen
In altem Herbst.
Gelbe Rosen
Entblättern
am Gartenzaun,
Zu dunkler Träne
Schmolz ein grosser Schmerz,
O Schwester!
So stille endet der goldne Tag.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Georg Trakl, ”Așa de-încet răsună – So leise läuten”

Georg Trakl, ”Așa de-încet răsună – So leise läuten”

Așa de blând îmi răsună
Seara umbrele albastre
Pe albul peretelui.
Tăcut coboară
anul în toamnă.

Oră de fără sfârșit tristețe,
De parcă de moartea ta sufăr.
Flutură vântul
Prin părul tău neaua stelelor.

Melodii neînțelese
Cantă-în mine gura ta purpurie,
Tăcuta colibă a copilăriei,
Uitate legende;
Par a fi o blândă sălbăticiune
În cristalinul val
Al izvorului rece
Și-n jur mi-ar înflori violete.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

So leise läuten
Am Abend die blauen Schatten
An der weissen Mauer.
Stille neigt sich das herbstliche Jahr.

Stund unendlicher Schwermut,
Als erlitt’ ich den Tod um dich.
Es weht von Gestirnen
Ein schneeiger Wind durch dein Haar.

Dunkle Lieder
Singt dein purpurner Mund in mir,
Die schweigsame Hutte unserer Kindheit,
Vergessene Sagen;

Als wohnt’ ich ein sanftes Wild
In der kristallnen Woge
Des kuhlen Quells
Und es bluhten die Veilchen rings.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Santo Lo Curzio, ”Dacă … – Se…”

Santo Lo Curzio, ”Dacă … – Se…”

De ți-aș putea vorbi
oceanele și cerurile ce ne despart de le-aș putea văluri
și ascultându-mă ai putea să distingi
ritmul și melodia din poemele mele,
splendoare de stropi de brumă și rouă
ar fi în cuvintele noastre și-n răsărit și-n amurg!
Ce fermecată plăcere-am da ochilor noștri,
orologiul cărei clopotnițe ne-ar însemna orele,
ce amiezi ne-ar ademeni buzele da spunându-și?
Și de-aș putea iubirea-mi a-ți spune îndepărtând depărtările
și-ai putea ruga cântului meu s-o auzi
iar inima ta l-ar primi cu surâsu-ți de lună,
de ce bucurie plină de-a soarelui strălucire
poezia mea s-ar pătrunde!

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Se ti potessi parlare
e incartare gli oceani e i cieli che ci separono
e se tu mi potessi ascoltare
discernendo il ritmo e la musica dei miei versi
quale bellezza di gocce in brina e rugiada
imperlerebbe il nostro conversare in albe e tramonti?
Quale piacere incantato daremmo ai nostri occhi,
quale orologio di campanile segnerebbe le nostre ore,
quale meridiana catturerebbe le labbra nel dirsi di si!?
E se io ora potessi dirti amore annullando ogni distanza
e tu potessi udire questo mio canto preghiera
apponendo la firma del cuore col tuo sorriso di luna
quale gioia di luce e di sole penetrerebbe questa poesia.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Milo De Angelis, „Întâlniri și ambuscade”-”Incontri e agguati”

Milo De Angelis, „Întâlniri și ambuscade – Incontri e agguati”

Numele, numele, numele.
Îl repetăm, siguri sau neîncrezători,
într-un tremur de pasăre, îl gravăm
în țipăt, îl salvăm
cu uimirea de neconfundat a darului unic
pe care l-am meritat: vine
din zorii cei depărtați și ne numește,
ne așteaptă, ne cere, ne întreabă
cuvântul să-l protejeze-n tăcerea plopilor.

-traducere de Catalina Franco-
________________________
Il nome, il nome, il nome.
Lo ripetiamo certi o increduli,
in un tremore di pernici, lo incidiamo
nell’urlo, lo salviamo
con lo stupore inconfondibile dell’unico dono
che abbiamo meritato: giunge
dalla nostra alba piu remota e ci nomina,
ci attende, ci pretende, ci chiede
la parola e la protegge nel silenzio dei pioppeti.

 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Milo de Angelis, ”Găsirea venei – Trovare la vena ”

Milo de Angelis, ”Găsirea venei – Trovare la vena ”

Nici o glorie în excelsis, ci o încâlceală
nervoasă
o răzuire de sunete și de ochi
fixați în jos, nimicul acela
ce gândul îl ține rece, acel tremur
de becuri și ace, ceva
ce se închide în strigăt. Fața
își atinsese deja pământul, văzuse palidul
curs al fenomenelor
o, dormi , spuneam, dormi
deși eu eram cu tine
și tu nu erai cu mine.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Nessuna gloria in excelsis, ma un groviglio
nervoso
un raschiare di suoni e occhi
fissi all’ingiù, quel niente
che tiene freddo il pensiero, quel tremito
di lampadine e aghi, qualcosa
che s’incarcera dove grida. Il viso
toccava già la sua terra, vedeva lo scorrere
pallido dei fenomeni
oh dormi, dissi, dormi
eppure io ero con te
e tu non eri con me.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Milo De Angelis, ”Uneori, la marginea nopții – A volte, sull’orlo della notte”

Milo De Angelis, ”Uneori, la marginea nopții – A volte, sull’orlo della notte”

Uneori, la marginea nopții, rămâi suspendat
Și nu mori. Rămâi doar c-un răsuflet,
lung timp, în ziua nicicând sfârșită,
vezi ușa deschisă larg unui strigăt. Mâna rănind
cu precizia apropiată blândeții. Așa
trecem necunoscuți de întâiul sânge
până aici, până la clipele care se întorc să înțeleagă
și caută înțelesul trupurilor și rămân
imperfecte și întrebătoare.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

A volte, sull’orlo della notte, si rimane sospesi
E non si muore. Si rimane dentro un solo respiro,
a lungo, nel giorno mai compiuto,
si vede la porta spalancata da un grido. La mano feriva
con una precisione vicina alla dolcezza. Così
si trascorre ignoti dal primo sangue
fino a qui, fino agli attimi che tornano a capire
e cercano il significato dei corpi e restano
imperfetti e interrogati.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Milo De Angelis, ”Uneori, la marginea nopții – A volte, sull’orlo della notte”

Milo De Angelis, ”Uneori, la marginea nopții – A volte, sull’orlo della notte”

Uneori, la marginea nopții, rămâi suspendat
Și nu mori. Rămâi doar c-un răsuflet,
lung timp, în ziua nicicând sfârșită,
vezi ușa deschisă larg unui strigăt. Mâna rănind
cu precizia apropiată blândeții. Așa
trecem necunoscuți de întâiul sânge
până aici, până la clipele care se întorc să înțeleagă
și caută înțelesul trupurilor și rămân
imperfecte și întrebătoare.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

A volte, sull’orlo della notte, si rimane sospesi
E non si muore. Si rimane dentro un solo respiro,
a lungo, nel giorno mai compiuto,
si vede la porta spalancata da un grido. La mano feriva
con una precisione vicina alla dolcezza. Così
si trascorre ignoti dal primo sangue
fino a qui, fino agli attimi che tornano a capire
e cercano il significato dei corpi e restano
imperfetti e interrogati.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Eugenio De Andrade, ”Aproape nimic – Quasi niente -Quase nada”

Eugenio De Andrade, ”Aproape nimic – Quasi niente -Quase nada”

Iubirea-i
pasăre tremurândă
în mâinile unui copil.
Folosește cuvinte
spre-a nesocoti
că n-au glas
diminețile cele mai limpezi

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

L’amore
è un uccello tremante
nelle mani di un bambino.
Si serve di parole
perché ignora
che le mattine più limpide
non hanno voce.
____________________
O amor
é uma ave a tremer
nas mãos duma criança.
Serve-se de palavras
por ignorar
que as manhãs mais limpas
não têm voz.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, plantă şi în aer liber