Am mai încercat cândva să intru în noaptea obscură a acestui poem vestit, dar am renunțat, din rațiuni ușor de dedus… Iată, acum, o variantă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
San Juan de la Cruz, „Noaptea întunecată a sufletului – Noche oscura del alma”
Într-o noapte întunecată
a îndrăgostitului
¡o soartă fericită!
neobservat am ieșit,
casa mea fiind deja liniștită.
De întuneric ferit,
pe o scară tainică, ascunsă,
o, prea prielnică soartă!
În întuneric, și pe furiș,
casa mea deja fiind liniștită.
În noaptea fericită
tainic, nimeni văzându-mă,
neuitându-mă la nimic,
fără lumină ori călăuză
ci numai cu lumina
din arzătoarea mea inimă.
Ea m-a călăuzit
mai drept ca lumina amiezii
spre locul unde mă aștepta
cineva cunoscându-mă bine,
în partea unde nimeni nu apărea.
¡O, noapte, m-ai călăuzit!
¡O noapte, mai blândă ca zorii!
¡Oh, noapte care-ai unit
iubit cu iubit
iubit transformat în Iubit!
În pieptul meu înflorit,
în întregime păstrat numai pentru el,
acolo a adormit,
și i l-am dăruit,
iar evantaiul cedrilor îi dădea aerul.
Aerul din crenel
când cu mâna senină
păru-mi împrăștiindu-l peste grumaz
parcă mă rănea,
iar toate simțurile mi se opriseră.
Am stat și am privit,
chipul mi-am sprijinit de al Iubitului;
toate încetaseră, mă părăsiseră,
mă părăsise nelinistea,
eram uitat printre crini.
-traducere de Catalina Franco –
______________________________-
En una noche oscura,
con ansias en amores inflamada
¡oh dichosa ventura!
salí sin ser notada,
estando ya mi casa sosegada.
A oscuras y segura,
por la secreta escala, disfrazada,
¡oh dichosa ventura!
a oscuras y en celada,
estando ya mi casa sosegada.
En la noche dichosa,
en secreto, que nadie me veía,
ni yo miraba cosa,
sin otra luz y guía
sino la que en el corazón ardía.
Aquesta me guiaba
más cierto que la luz del mediodía
a donde me esperaba
quien yo bien me sabía,
en parte donde nadie parecía.
¡Oh noche, que guiaste!
¡Oh noche amable más que la alborada!
¡Oh noche que juntaste
Amado con amada
amada en el Amado transformada!
En mi pecho florido,
que entero para él solo se guardaba,
allí quedó dormido,
y yo le regalaba,
y el ventalle de cedros aire daba.
El aire de la almena,
cuando yo sus cabellos esparcía,
con su mano serena
en mi cuello hería,
y todos mis sentidos suspendía.
Quedé y olvidéme,
el rostro recliné sobre el Amado;
cesó todo, y dejéme,
dejando mi cuidado
entre las azucenas olvidado.
**
**
”Noaptea întunecată a sufletului” este titlul unui poem scris de poetul spaniol din secolul al XVI-lea, Juan de la Cruz,, un mistic catolic, precum și al unui tratat pe care îl va scrie mai târziu, comentând poemul.
Sfântul Ioan al Crucii a fost preot al Ordinului Carmeliților Descălțați. Poemul său relatează călătoria sufletului de la casa sa trupească până la unirea cu Dumnezeu. Călătoria are loc în timpul nopții, ceea ce reprezintă dificultățile cu care se confruntă sufletul în a călători din lume și a ajunge la lumina unirii cu Creatorul. Sunt câțiva pași în această noapte, care sunt relatați în strofe succesive. Ideea principală a poemului poate fi văzută ca experiența dureroasă pe care oamenii o îndură în timp ce caută să crească în maturitate spirituală și în unirea cu Dumnezeu.
Poezia este împărțită în două părți care reflectă cele două faze ale nopții întunecate: Prima este o purificare a simțurilor; a doua – și cea mai intensă dintre etape – este purificarea spiritului, care este cea mai puțin obișnuită dintre cele două. Noaptea întunecată a sufletului descrie în continuare cele zece trepte pe scara iubirii mistice, descrise anterior de Sfântul Toma de Aquino și parțial de Aristotel. Textul a fost scris în timp ce Juan de la Cruz a fost închis de frații săi carmeliți, care s-au opus reformelor sale în Ordin.
„Noaptea întunecată a sufletului” se bazează pe „Cântarea cântărilor” din Vechiul Testament biblic și, de asemenea, pe multe versuri ale baladelor populare spaniole din acea vreme, adică din sec.16.
catalinafrancoblog 