Yvan Goll, ”Câți sori își priveau imaginea-n zori – Wieviele Morgensonnen haben ihr Ebenbild”

Câți sori își priveau imaginea-n zori

În cvadruplul ochilor noștri!

Modelarea zilei ne era nouă lăsată.

Din invenția pură a iubirii

Roua-și lua durata,

Iar unde taifunul îngrășase fiarele junglei

Și-și aruncase aripe galbene, lunge,

În jurul legănătoarelor insule,

Chiar și-acolo, vie, stătea statuia iubirii noastre,

Surâsul tău descifra, iubito,

Prea întunecatele taine –

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Wieviele Morgensonnen haben ihr Ebenbild

In unserem Vieraug erschaut!

Und des Tages Gestaltung stand unsrer Willkür anheim.

Der reinen Erfindung der Liebe

Verdankte der Tau seine Dauer

Und wo Taifune an Urwaldgetier sich mästeten

Und ihre langen gelben Flügel

Um schwankende Inseln warfen

Selbst da hielt unser lebend Liebesdenkmal stand

Löste dein Lächeln Geliebte

Die dunkelsten Rätsel auf –