Ezra Pound, ”Blandula, Tenella, Vagula”

Cu paradisul, suflete-al meu, ce ai tu oare?
Mai bine, când libertatea ne-om câștiga-o,
Du-ne în vreun loc senin în care soarele
Printre frunzele de măslin o să strecoare
Fluidul gloriei. Oare la Sirmio,
Sufletul meu, când vom trece de viața asta,
Afla-vom oare vreo insulă con-sacrată
De-aerienii apostoli ai desfătării terestre,
Oare pe valuri să-și afle temeiul credința noastră,
Poate pe clarul safir, pe cianină, pe cobalt,
Ori pe triune de-azur, ori pe etereea
Oglindă a neliniștirii schimbării eterne?

Suflete, Ea întâlnindu-ne acolo, va da zvon poate
Despre tărâmuri mai nalte, despre râvnite palate
Care mai mult să ne îmbie pe-a Rivei tulbure creastă?

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

What hast thou, my soul, with paradise?
Will we not rather, when our freedom’s won,
Get us to some clear place wherein the sun
Lets drift in on us through the olive leaves
A liquid glory? If at Sirmio,
My soul, I meet thee, when this life’s outrun,
Will we not find some headland consecrated
By aery apostles of terrene delight,
Will not our cult be founded on the waves,
Clear sapphire, cobalt, cyanine,
On triune azures, the impalpable
Mirrors unstill of the eternal change ?

Soul, if She meet us there, will any rumour
Of havens more high and courts desirable
Lure us beyond the cloudy peak of Riva?