~~~~

Edgar Allan Poe, ”Annabel Lee”

S-a întâmplat cu ani mulți în urmă cândva.
Într-un regat lângă mare,
Trăia o copilă, vei fi știind-o,
Cu numele Annabel Lee;
Și copila trăia doar cu gândul
De-a fi iubită și de-a mă iubi.
În regatul de lângă mare,
Eram amândoi doar ca niște copii:
Dar ne iubeam c-o mult prea mare iubire –
Eu și-a mea Annabel Lee,
La care puteau în ceruri râvni
Chiar și,-înaripați, serafimii.
Iar asta a fost pricina din care,
În regatul acela de lângă mare,
Un vânt înghețat a suflat dintr-un nor
Nimicind-o pe Annabel Lee;
Preanaltele-i rude veniră s-o ducă
Departe de mine s-o închidă-n mormânt,
În regatul de lângă mare.
Îngerii-n rai, decât noi mai puțin fericiți,
Ne invidiară!
Da! asta a fost pricina ( cum toți o știu,
În regatul de lângă mare)
Că un vânt venind dintr-un nor
Mi-a înfrigurat, mi-a ucis
Pe minunata mea Annabel Lee.
Dar mult mai tare ne-a fost iubirea
Decât iubirea celor mai vârstnici,
Mai înțelepți decât noi –
Și nici îngerii sus în cer,
Nici demonii-n mare adânc,
N-ar fi vreodată în stare a despărți
Sufletul meu de sufletul
Prea minunatei mele Annabel Lee;
Căci luna nu strălucește vreodată
Făr’de-a-mi aduce, ca-n vis,
Pe minunata mea, draga mea Annabel Lee;
Stelele nu luminează vreodată
Fără ca eu să simt strălucind
Ochii frumoasei Annabel Lee;
Și-așa, în mareea nopții, eu zac
Lângă mare într-un mormânt
Alături de draga – de dragostea mea –
De-a mea mireasă – de viața mea –,
Pe țărm, lângă marea vuind –
Într-un mormânt lângă mare.

-traducere de Catalina Franco-
________________________________

It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of Annabel Lee;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.
I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea:
But we loved with a love that was more than love –
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.
And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud one night, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her high-born kinsmen came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.
The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me –
Yes! that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud
Chilling and killing my Annabel Lee.
But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we –
Of many far wiser than we –
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee;
For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling -my darling -my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea –
In her tomb by the sounding sea.