Robert Walser, ”Voi mă vedeți – Seht Ihr”

Voi mă vedeți trecând peste pajiști,
înțepenite și moarte sub ceață?
Dar eu tânjesc dup-o casă, casa
aceea la care eu n-am ajuns niciodată,
tânjesc la ea – dar fără nădejdea
că voi putea-o atinge vreodată.
La casa-aceea nicicând atinsă
tânjesc de dor, dorul ce niciodată
nu se va stinge, cum n-o să piară
pajiștea țeapănă, moartă sub ceaţă.
Cumva mă vedeți străbătând-o cu spaimă?

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________

Seht ihr mich über Wiesen ziehn,
die steif und tot vom Nebel sind?
Ich habe Sehnsucht nach dem Heim,
dem Heim, noch nie von mir erreicht,
und auch von einer Hoffnung nicht
berührt, dass ich es jemals kann.
Nach solchem Heim, noch nie berührt,
trag’ ich die Sehnsucht, nimmermehr
stirbt sie, wie jene Wiese stirbt,
die steif und tot vom Nebel ist.
Seht ihr mich angstvoll darüber ziehn?