Yves Bonnefoy, ”O voce – Une voix”

Ascultă-mă retrăind din nou în aceste păduri

sub frunzișul memoriei

pe unde trec verde,

surâs calcinat de plante străvechi pe pământ,

rasă carbonizată a zilei.

Ascultă-mă retrăind, te conduc

în grădina prezenței,

abandonată de seară și acoperită de umbre,

în noua iubire locuibilă pentru tine.

Ieri, pustiul domnind, eram o frunză sălbatică

și liberă să moară,

însă timpul a copt plânsul negru al văilor,

rana apei în pietrele zilei.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Écoute-moi revivre dans ces forêts

sous les frondaisons de mémoire

où je passe verte,

sourire calciné d’anciennes plantes sur la terre,

race charbonneuse du jour.

Écoute-moi revivre, je te conduis

au jardin de présence,

l’abandonné du soir et que des ombres couvrent,

l’habitable pour toi dans le nouvel amour.

Hier régnant désert, j’étais feuille sauvage

et libre de mourir,

mais le temps mûrissait, plainte noire des combes,

la blessure de l’eau dans les pierres du jour.

**

din volumul Yves Bonnefoy, ”Ieri, pustiul domnind”, 1958