Elizabeth Barrett Browning, ”Când m-a sărutat dintâi – First time he kissed me”

Prima oară când m-a sărutat,

el mi-a sărutat doar mâna –

mâna asta cu care scriu; de-atunci

mâna mea s-a făcut mai albă

mai delicată, mai moale –

pe când salută,

însuflețită – la „O, ascultă,”

când aud voci de îngeri.

N-aș vrea să port vreun inel de-ametist

pe locul acela pur

unde m-a sărutat

dintâi.

Al doilea – în înălțime –

l-a întrecut pe primul,

căuta fruntea și s-a pierdut

pe jumătate prin păru-mi.

Adevărată mană cerească!

Era, Sfântă dulceață, mirul iubirii,

‘nainte de încoronare.

Al treilea, pe gură, fu perfecțiune,

înflăcărat, deplin; de-atuncea eu

cu-adevărat mă simt mândră

când spun: „Iubite, iubitul meu!”.

-Traducere de Catalina Franco-

__________________________

First time he kissed me, he but only kissed

The fingers of this hand wherewith I write;

And ever since, it grew more clean and white,

Slow to world-greetings, quick with its ”Oh, list,”

When the angels speak. A ring of amethyst

I could not wear here, plainer to my sight,

Than that first kiss. The second passed in height

The first, and sought the forehead, and half missed,

Half falling on the hair. O beyond meed!

That was the chrism of love, which love’s own crown,

With sanctifying sweetness, did precede.

The third upon my lips was folded down

In perfect, purple state; since when, indeed,

I have been proud and said, ”My love, my own.”