Oscar Vladislas de Lubicz Milosz, ”Cântarea primăverii”

Ar putea fi o imagine cu nu-mă-uita

Oscar Vladislas de Lubicz Milosz, ”Cântarea primăverii”


Primăvara s-a întors din plecările sale departe,
Pacea inimii ea ne-o aduce.
Ridică-te, cap iubit! Uită-te, chip frumos !
Muntele e o insulă între norii de abur: i-a înviat
zâmbitoarea culoare.
O, tinerețe! O, călin gârbovit al casei!
O, timp al viespii risipitoare!
Nebuna fecioară a verii
Cântă-n arșiță.
Totu-i încredere, farmec, odihnă.
Frumoasă e lumea, iubito, frumoasă!
Vine un nour grav și curat dintr-un regat obscur.
Tăcerea iubirii cade pe aurul de miez de zi.
Urzica somnoroasă-și-apleacă capul ei înțelept
Sub minunata-i coroană de împărăteasa-a Iudeii.
Auzi? Vine ploaia.
Iat-o … venit-a.
Toată Împărăția iubirii miroase a floare de apă.
Albina cea tânără,
Fiică a soarelui,
Zboară în căutarea tainei livezii;
Aud mugetul turmelor;
Ecoul răspunde păstorului.
Frumoasă e lumea, iubito, frumoasă!
________________________________
-traducere de Catalina Franco-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s