Pablo Neruda, ”Saudade”

Saudade – Ce va fi fiind?… Nu știu… Am căutat
prin niște lexicoane bătrâne și prăfuite, dar
și prin alte cărți ce nu mi-au dat înțelesul
acestui dulce cuvânt cu nuanțe ambigui.
Se spune că munții-s albaștri ca singurătatea,
că-n ea se întunecă iubirile depărtate,
și că un nobil și bun prieten al stelelor și al meu
o cheamă într-un tremur de împletituri și de mâini.
Și astăzi în Eca de Queiroz, fără a privi-o, o simt,
mă bântuie dulceața ei, dar taina ei îmi scapă
precum un flutur cu trupul ciudat și gracil
departe, tot mai departe! de calmele mele plase.
Saudade… Oiga, prietene, poate știi tu ce înseamnă
acel cuvânt argintiu ce scapă precum un pește?
Nu… Tremurul lui delicat pare că-mi tremură-n gură.
Saudade …

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Saudade – Qué será?… yo no sé… lo he buscado
en unos diccionarios empolvados y antiguos
y en otros libros que no me han dado el significado
de esta dulce palabra de perfiles ambiguos.
Dicen que azules son las montañas como ella,
que en ella se oscurecen los amores lejanos,
y un noble y buen amigo mío (y de las estrellas)
la nombra en un temblor de trenzas y de manos.
Y hoy en Eca de Queiroz sin mirar la adivino,
su secreto se evade, su dulzura me obsede
como una mariposa de cuerpo extraño y fino
siempre lejos -tan lejos!- de mis tranquilas redes.
Saudade… Oiga, vecino, sabe el significado
de esta palabra blanca que como un pez se evade?
No… Y me tiembla en la boca su temblor delicado.
Saudade..