Am reluat, pentru a nu mai știu cata oara, traducerea acestui poem vestit, desigur, neputandu-ma încă hotărî pentru una dintre cele doua variante..
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
William Butler Yeats, ”Insula din Innisfree – The Lake Isle of Innisfree”
Am să mă scol acum și către către Innisfree voi pleca,
Și-acolo am să-mi clădesc o colibă din lut și răchite;
Și o să am nouă vreji de fasole și nouă stupi o să am,
Și-am să trăiesc în poiană, singur în zumzăit de albine.
Și acolo pace am să am, pacea din rouă picură rar
Din văl de zori, strop cu strop, acolo țârâie greierul,
Și miezul nopții e licăr, amiaza e strălucire de purpur,
Seara se umple de aripi de cânepioare.
Am să mă scol acum și am să mă duc , și noapte și zi,
Mereu am s-aud apa-n lac, când bate-n mal clipocind;
În timp ce sunt pe șosea, ori pe străzile cenușii,
În miezul inimii mele atât de adânc am s-o simt.
**
Varianta 2
O să mă scol, spre Innisfree am să mă duc acum,
Și o căsuță am să-mi fac acolo, din vălătuc:
Nouă vreji de fasole, un stup de albine-o să am,
Și singur o să trăiesc în zumzăitul din luminiș.
Acolo pacea eu mi-oi găsi-o, acolo pacea coboară
În zori cu încetul din rouă, iar seara-din țârâitul de greier;
Miezul nopții e strălucire, amiaza-i dogoare de purpur,
Iar din aripi înspre seară vor fâlfâi câneparii.
O să mă scol, o să plec acum, când mereu – noapte, zi
Apa lacului blând susurând către mal o voi auzi;
Pe când pe șosea aștept ori pe-un caldarâm cenușiu,
Întruna am s-o aud în adâncul străfundului inimii.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made;
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honey-bee,
And live alone in the bee-loud glade.
And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the veils of the morning to where the cricket sings;
There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet’s wings.
I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavements grey,
I hear it in the deep heart’s core.
**
catalinafrancoblog 