Paul Celan,”Laudă depărtării – Lob der Ferne”

În izvorul ochilor tăi

tresaltă năvoadele pescarilor de pe marea nebună

În izvorul ochilor tăi

își ține marea promisiunea

Aici arunc eu,

întârziată între oameni, o inimă,

hainele-mi și splendoarea legământului meu:

Mai negru în negru, sunt gol.

Doar când reneg rămân credincios.

Eu sunt tu numai când sunt eu.

În izvorul ochilor tăi

mă scald și visez la pradă.

Un ochi se prinde de-un ochi:

ne desfacem îmbrățișați.

În izvorul ochilor tăi

Un spânzurat își sugrumă ștreangul.

-Traducere de Catalina Franco-
__________________________

Im Quell deiner Augen

leben die Garne der Fischer der Irrsee

Im Quell deiner Augen

hält das Meer sein Versprechen

Hier werf ich

ein Herz, das geweilt unter Menschen,

die Kleider von mir und den Glanz eines Schwures:

Schwärzer im Schwarz, bin ich nackter.

Abtrünnig erst bin ich treu.

Ich bin du, wenn ich ich bin.

Im Quell deiner Augen

treib ich und träume von Raub

Ein Garn fing ein Garn ein:

wir scheiden umschlungen.

Im Quell deiner Augen

Erwürgt ein Gehenkter den Strang.