William Butler Yeats, „Durerea iubirii – The Sorrow of Love”

Zbaterea unei vrăbii în jgheaburi,

Luna strălucitoare și calea lactee,

Faimoasa armonie a frunzelor pomului

Toate – șterseseră chipul și țipătul omului.

Se ridicase, în jalea-i, copila cu buzele roșii,

Părea măreția întreagă a lumii în lacrimi,

Damnată precum Ulise cu ale lui trudite galere,

Mândră ca Priam ucis dimpreună cu semenii;

Se ridicase. Însă nici gălăgia din jgheab,

Nici luna pe cerul sterp cățărându-se iar,

Și nici măcar toată jalea frunzelor pomului

N-ar fi în stare să închipuie țipătul omului.

-traducere de Catalina Franco–

_____________________________

The brawling of a sparrow in the eaves,

The brilliant moon and all the milky sky,

And all that famous harmony of leaves,

Had blotted out man’s image and his cry.

A girl arose that had red mournful lips

And seemed the greatness of the world in tears,

Doomed like Odysseus and the labouring ships

And proud as Priam murdered with his peers;

Arose, and on the instant clamorous eaves,

A climbing moon upon an empty sky,

And all that lamentation of the leaves,

Could but compose man’s image and his cry.