Piero Lo Iacono, ”Florăria – Il fioraio”

„Nu știu câți tineri vin,

– îmi spune florăreasa din colțul dintre

Corso Garibaldi și Via dell’Angelo –

câți tineri vin de-atâția ani

să-mi cumpere florile!

Care apoi vor toți același fel de flori”.

Ce fel de flori aleg?

„Să mă iubească, spun ei mereu,

niște flori să se îndrăgostească”.

– Și ce fel de flori le dai?

„Ei bine, trandafiri roșii.

Ori orhidee cărnoase.

Iar celor ce nu își permit

Le recomand margaretele”.

E o florărie

ce-ți dă și bună ziua

și-ți dă și noapte bună

pe lângă florile tale.

Iar florăria le are pe toate.

Flori pare și flori impare,

flori false, flori rare,

flori de afară, flori de durere,

flori pentru moarte și flori de plăcere.

„Dar dacă vrei să știi – și mă trage

mai la o parte

să-mi spună taina …

Vând mai multe flori

de-agățat fetele

decât pentru-înmormântare.

Asta e legea vieții –

E legea celui puternic.

Chemarea vieții e mai presus

decât chemarea morții”.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________-

“Non sa quanti giovani vengono,

-mi dice il fioraio all’angolo tra

Corso Garibaldi e Via dell’Angelo-

quanti giovani vengono negli ultimi anni

a comprare fiori!

Che poi vogliono lo stesso tipo di fiori”.

E che tipo di fiori?

“Per innamorare mi dicono sempre,

dei fiori per innamorare”.

-E lei quale tipo gli dà?

“Beh, le rose rosse.

O le orchidee infarcite.

Ma a chi non può permetterselo

consiglio le margherite”.

È uno di quei fiorai

che dà il buongiorno

e la buonanotte

ai propri fiori.

E il suo negozio ne scoppia.

Fiori pari, fiori dispari,

fiori spuri, fiori rari,

fiori fuori, fiori da bere,

fiori da bara e di piacere.

“Ma se lo vuole sapere -e mi tira

in disparte come

per confidarmi un segreto-

vendo più fiori per rimorchiare

che da mettere sulle bare.

È la legge del più forte.

C’è più domanda d’amore

che di morte”.