– Una dintre cele trei ultime poezii ale tragicului poet Osip Mandelstam, de nu chiar ultima, din 4 mai 1937

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Osip Mandelstam, ” Și eu am fost viu”

Și eu am viețuit în viscolul părului înflorit,

Și eu am îndurat furtuna păsării dintr-un vișin,

Eram toată viața frunzelor, și toată ploaia de stele, neîngrădita putere, spulberând-se singură,

Și înspre mine toate s-au îndreptat.

Ce e încântarea aceea gravă înflorind și părăsind întruna pământul?

A fi – ce este? Ce este adevărul?

Florile se destramă și mistuie aerul,

Toate sunt zbor și ciocan,

Vremea întărește, vremea nu iartă, se sfâșie și blândețea, și putrezește.

Este o clipă, acum. Nu este.

__________________________________

-traducere de Catalina Franco-