un strigăt de mare dor

~~~~~~~~~~~~~~~

Marina Tsvetaeva, ”Să te strecori … – Прокрасться …”

Și, poate, adevărata victorie

în fața timpului și a gravitației: este

să te strecori fără să lași vreo urmă,

fără să-ți cadă umbra

Peste perete…

Ori poate să renunți, să aluneci

pe lângă toate oglinzile?

Ori ca Lermontov in Caucaz

să te ascunzi, fără să zgârii stâncile.

Ori poate doar c-o plăcere, doar una:

să perii cu mâna orga lui Bach, însă

să nu cumva sa sperii ecoul. Să te

desprinzi, și fără să-ți lași pentru urnă

Cenușa.

Ori poate cumva să dispari

prin vreo înșelăciune? Să te înghită zarea?

Să te strecori printre timpuri și vremi

ca într-o mare, fără să superi valul …

-traducere de Catalina Franco-

________________________

А может, лучшая победа

Над временем и тяготеньем –

Пройти, чтоб не оставить следа,

Пройти, чтоб не оставить тени

На стенах…

Может быть — отказом

Взять? Вычеркнуться из зеркал?

Так: Лермонтовым по Кавказу

Прокрасться, не встревожив скал.

А может — лучшая потеха

Перстом Себастиана Баха

Органного не тронуть эха?

Распасться, не оставив праха

На урну…

Может быть — обманом

Взять? Выписаться из широт?

Так: Временем как океаном

Прокрасться, не встревожив вод…

1923

**

”Prin urmare, nu aruncați niciodată pâinea pe care veți vedea în drum, la picioarele voastre, ridicați-o și puneți-o pe cel mai apropiat gard, căci nu există doar deșerturi unde oamenii mor fără apă, ci și mahalale unde mor fără pâine și apă. În plus, pâinea asta va fi observată de cei flămânzi și le va fi mai puțin rușine să o ia de acolo decât de pe pământ.”

Marina Tsvetaeva, dintr-o scrisoare către copiii trimiși la orfelinat…

**

Poeta s-a sinucis la 49 de ani, dupa ce, de la o vreme, nu nu mai reușea sa scrie nimic…