Guillaume Apollinaire, „Plouă – Il pleut’”

Plouă din voci de femei de parcă ar fi moarte până și-n amintire

și plouă chiar și din voi, minunatele întâlniri ale vieții mele. O, picăturilor!

și norii aceia cabrați nechează un întreg univers de orașe auriculare

ascultă cum plouă pe când regret și dispreț plâng împreună o melodie străveche

ascultă căzând legăturile care te țin deasupra și dedesubt.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Il pleut des voix de femmes comme si elles étaient mortes meme dans le souvenir

c’est vous aussi qu’il pleut, merveilleuses rencontres de ma vie. ô gouttelettes!

et ces nuages cabrés se prennent a hennir tout un univers de villes auriculaires

écoute s’il pleut tandis que le regret et le dédain pleurent une ancienne musique

écoute tomber les liens qui te retiennent en haut et en bas.

**

Paul Hoeniger, Spittelmarkt in Berlin

1912