Dulce Maria Loynaz, ”dacă n-ar fi altceva… – si fuera nada más…”

Dacă n-ar fi altceva decât o

umbră fără de umbră; decât

întunericul meu dinlăuntru spre afară …

Dacă n-ar fi nimic altceva decât

același întuneric de azi… ori de ieri,

ori din toate zilele …

Și nimic altceva mai adânc,

mai fierbinte, mai rece.

Și dacă ar fi ca întoarcerea dintr-o

obositoare călătorie…, o întâlnire cu

casa veche, cu perna uitată, aceea

ce-mi pare așa de moale…

Și dacă nu era nici măcar o pernă

nici casă, nici umbră, și nici cale de

întoarcere ori de fugă, și nici

miere de adunat, și nici amărăciune …

Și dacă până la urmă ar fi … O scurtă

revenire-n nimicul acela cald…

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Si fuera nada más que una

sombra sin sombras; que una intima

tiniebla de dentro para fuera…

Si fuera-nada más-la misma

tiniebla de hoy… O la de ayer,

o la de todos los días…

Y ninguna cosa más honda

ni más ardiente ni más fría.

Si fuera como el retorno de un viaje

cansado…, Un encontrar la antigua

casa, la olvidada almohada

que más blanda parecería…

Si ni siquiera fuera almohada

ni casa ni sombra ni vía

de retorno o de fuga, ni

miel que recoger, ni acíbar…

Si sólo fuera-al fin…-Un breve

reintegrarse a la nada tibia…