Proaspăt tradus acum, din poemele in franceza ale lui Czeslaw Milosz:

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Czeslaw Milosz, ”Distanţă – Distance”

La o oarecare distanţă eu v-am urmat, ruşinându-mă să mă apropii.

Și totuși voi m-ați ales ca lucrător în via voastră, iar eu v-am zdrobit strugurii mâniei.

După natura lui fiecăruia: ce este sfărâmat nu trebui-va mereu vindecat.

Nu știu măcar dacă putem fi liberi, fiindcă eu am muncit prea dur împotriva voinței mele.

Luat de gât ca un băiat care dă din picioare, care se zbate și mușcă

până când este pus la masa și i se ordonă să facă litere,

Voisem să fiu ca alții, dar mi-au fost date amărăciunile despărțirii,

Credeam că voi fi un egal între alți egali, dar m-am trezit străin.

Privind la bunele maniere de parcă ajunsesem într-un alt timp.

Vinovat de apostazia ritului comunității.

Există atâția oameni care sunt buni și drepți, care au fost bine aleși

Și care, oriunde ai merge pe acest pământ, te însoțesc.

Poate e adevărat că v-am iubit în secret

Dar fără prea multe speranțe de a fi lângă voi, așa cum sunt ei.

__________________________-

-traducere de Catalina Franco-

À une certaine distance, derrière vous je vous ai suivi, honteux de venir plus près.

Pourtant vous m’aviez choisi comme ouvrier dans votre vigne, et j’ai pressé les raisins de votre colère.

À chacun selon sa nature: ce qui est brisé ne devrait pas toujours être guéri.

Je ne sais même pas si on peut être libre, car j’ai travaillé dur contre ma volonté.

Pris par le cou comme un garçon qui donne des coups de pieds et mord

jusqu’à ce qu’ils l’asseyent à son bureau et lui ordonnent de faire des lettres,

Je voulais être comme les autres mais on m’a donné l’amertume de la séparation,

J’ai cru que je serais égal parmi les égaux, mais je me suis réveillé en étranger.

En regardant les bonnes manières comme si j’étais arrivé à une époque différente.

Coupable d’apostasie du rite communautaire.

Il y a tellement de gens qui sont bons et justes, ceux qui ont été bien choisis

Et partout où vous marchez sur la terre, ils vous accompagnent.

Peut-être il est vrai que je vous aimais en secret

Mais sans grand espoir d’être près de vous, comme ils le sont.