,,Ciulinul și înalta urzică și mătrăguna – vrăjmașa copilăriei”~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Czesław Miłosz, ,,Ciulinul, urzica – Oset, pokrzywa” „le chardon et la haute Ortie et l’ennemie d’enfance belladonna ” Oscar Miłosz Ciulinul, urzica și belladonaAu un viitor. Ale lor sunt pustiileȘi ruginitele șine, ale lor sunt cerul, tăcerea.Pentru semenii mei, pentru urmașii sosiți după mine,Cine voi fi eu, Când, în forfota limbilor, va fi premiată tăcerea?Fi-va să mă răzbune harul îmbinării cuvintelor, Dar am nevoie să fiu pregătit unei patrii fără gramatică. Cu ciulinul, urzica, cu brusturul și mătrăguna,Deasupra-le vreo adiere, poate vreun nor adormit, tăcerea. -traducere de Catalina Franco-______________________________ „le chardon et la haute Ortie et l’ennemie d’enfance belladonna” Oscar MiłoszOset, pokrzywa, łopuch, belladonnaMają przyszłość. Ich są pustkowiaI zardzewiałe tory, niebo, cisza.Kim będę dla ludzi wiele pokoleń po mnieKiedy po zgiełku języków weźmie nagrodę cisza?Miał mnie okupić dar układania słówAle muszę być gotów na ziemię bez-gramatyczną.Z ostem, pokrzywą, łopuchem, belladonną,Nad którymi wietrzyk, senny obłok, cisza.Oset, pokrzywa, łopuch, belladonnaMają przyszłość. Ich są pustkowiaI zardzewiałe tory, niebo, cisza.Kim będę dla ludzi wiele pokoleń po mnieKiedy po zgiełku języków weźmie nagrodę cisza?Miał mnie okupić dar układania słówAle muszę być gotów na ziemię bez-gramatyczną.Z ostem, pokrzywą, łopuchem, belladonną,Nad którymi wietrzyk, senny obłok, cisza.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Oscar Vladislas de Lubicz Milosz, ”Și mai ales … – Et surtout que… ”– Iar mai ales unde-s eu să nu știe Mâine –Pădurea, pădurea de mure negre e plină –Vocea ta-i sunet de lună în vechi fântâne,Ecoul, ecoul lui iunie vine din ele să beie.Și nimeni nu-mi spună numele acolo, în vis,Vremile, vremile toate se vor fi împlinit-Ca un mic copăcel suferind de întâia lui vlagă,În haina ta dreaptă, astfel îmi apari tu albă.Și-n spatele nostru strângă-se mărăcinele-,Fiindcă mă sperie, fiindcă mi-e teamă de revenire.Albe, moile marile flori genunchii tăi îi mângâie,Și umbra, chiar umbra e pală de atâta iubire.Și nici apei pădurii nu-i spune că sunt;Numele, numele meu e mort de demult.Ochii tăi au culoarea ploilor tinerePe lacul ce doarme, lacul ploilor tinere.Nu spune nimic nici vântului din cimitire.Să mă duc după el s-ar putea el să vreie. Păru-ți miroase a vară, a lună,-a țărână.Va trebui să trăim, să trăim, să trăim …-traducere de Catalina Franco-______________________________— Et surtout que Demain n’apprenne pas où je suis —Les bois, les bois sont pleins de baies noires —Ta voix est comme un son de lune dans le vieux puitsOù l’écho, l’écho de juin vient boire.Et que nul ne prononce mon nom là-bas, en rêve,Les temps, les temps sont bien accomplis —Comme un tout petit arbre souffrant de prime sèveEst ta blancheur en robe sans pli.Et que les ronces se referment derrière nous,Car j’ai peur, car j’ai peur du retour.Les grandes fleurs blanches caressent tes doux genouxEt l’ombre, et l’ombre est pâle d’amour.Et ne dis pas à l’eau de la forêt qui je suis ;Mon nom, mon nom est tellement mort.Tes yeux ont la couleur des jeunes pluies,Des jeunes pluies sur l’étang qui dort.Et ne raconte rien au vent du vieux cimetière.Il pourrait m’ordonner de le suivre.Ta chevelure sent l’été, la lune et la terre.Il faut vivre, vivre, rien que vivre…