Christina Rossetti, ”Zadarnică-i Frumusețea – Beauty is vain”

Când rozele-s roșii,

Când crinii sunt albi,

Să-și laude chipul femeia

Doar fiindcă-i încântător?

Nu-i dulce pre cât o roză,

Crinu-i mai svelt decât ea,

Și de-ar fi roșie, albă,

Doar una din trei e ea.

Că-n vara iubirii-înflorește

Ori că în iarnă pălește,

Că frumsețea și-arată

Ori și-o ascunde sub văl,

Că este roșie, albă,

Că-i aplecată ori dreaptă,

În goana vieții câștigă timpul

Și o ascunde un giulgiu.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

While roses are so red,

While lilies are so white,

Shall a woman exalt her face

Because it gives delight?

She’s not so sweet as a rose,

A lily’s straighter than she,

And if she were as red or white

She’d be but one of three.

Whether she flush in love’s summer

Or in its winter grow pale,

Whether she flaunt her beauty

Or hide it away in a veil,

Be she red or white,

And stand she erect or bowed,

Time will win the race he runs with her

And hide her away in a shroud.