Aldous Huxley,”Carpe noctem”

Nu este viitor, nu mai este trecut,

nici rădăcini și nici rod, ci doar flori ce se trec,

rămâi liniştită, doar stai liniştită şi noaptea va fi

tăcută și întunecată, nu pentru câteva ore,

dar pentru totdeauna. Lasă-mă să uit

toate, dar nu și mireasma ta, să uit fiece noapte,

dar nu și noaptea asta.

Rușinea, plânsul zadarnic, regretul.

Numai rămâi liniştită: această vagă, tăcută beatitudine

va înflori în curând în pragul somnului și se va răspândi

până nu va mai fi nimic în afară de tine, de mine

strânși într-o liniște fără de timp. Asemeni celui

care, sortit să moară, în zori va fi murit,

știu că, deși noaptea pare fără sfârșit, cerul

va trebui să strălucească curând, mai

înainte de-a se ivi soarele zilei de mâine.

-traducere de Catalina Franco

_______________________________

There is no future, there is no more past

No roots nor fruits, but momentary flowers,

Lie still, only lie still and night will last

Silent and dark, not for a space of hours,

But everlastingly. Let me forget

All but your perfume, every night but this.

The shame, the fruitless weeping, the regret.

Only lie still: this faint and quiet bliss

Shall flower upon the brink of sleep and spread

Till there is nothing left but you and I

Clasped in a timeless silence. But like one

Who, doomed to die, at morning will be dead,

I know, though night seem dateless, that the sky

must brighten soon before tomorrow’s sun.