Adam Zagajewski, ,,Șaptesprezece ani – Siedemnastoletni ”

Adam Zagajewski, ,,Șaptesprezece ani – Siedemnastoletni ”

Franz Schubert, un copilandru,

la șaptesprezece ani, compunea,

jelania lui Gretchen, de-aceeași vârstă cu el.

„Meine Ruh ist hin, mein Herz ist schwer”.

Moartea, marele vânător de talente, acum

îi acordă atenție.

Și, una după alta, trimite invitații.

Întâia, apoi o alta, și încă una.

Iar Schubert cere înțelegere,

n-ar vrea să ajungă cu mâinile goale.

Însă ca s-o refuze nu se cuvine.

Paisprezece ani mai târziu avea loc

întâiul lui concert pe celălalt tărâm.

De ce strălucirea ucide. De ce puterea e oarbă.

„Mein Ruh ist hin, mein Herz ist schwer”.

______________________________

Franz Schubert, siedemnastoletni,

siedemnastoletni wyrostek, pisze

muzykę do skargi Gretchen, rówieśnicy.

„Meine Ruh ist hin, mein Herz ist schwer”.

Wielki łowca talentów, śmierć, natychmiast

zwraca na niego życzliwą uwagę.

Wysyła zaproszenia, jedno po drugim.

Jedno. Po. Drugim. Schubert prosi o

wyrozumiałość, nie chce przychodzić

z pustymi rękami. Nie wypada mu odmówić.

W czternaście lat później odbywa się

jego pierwszy koncert po tamtej stronie.

Dlaczego jasność zabija. Czemu siła oślepia.

„Meine Ruh ist hin, mein Herz ist schwer”.

**

Portretul lui Franz Schubert, în vârstă de 17 ani

______________________________________________

Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust” – jelania lui Gretchen

Liniștea mea s-a dus,

inima mea e grea;

Nicicând, niciodată

n-o voi mai afla.

Unde nu-l am,

acolo mi-e mormântul,

amară-mi este

întreaga lume.

Bietul meu cap

e năuc,

biata mea minte

e sfâșiată.

Liniștea mea s-a dus,

inima mea e grea;

Nicicând, niciodată

n-o voi mai afla.

Doar dupa el mă uit

Pe fereastră

Doar pentru el ma duc

Afara din casa.

Pasul lui larg,

trupul lui nobil,

zâmbetul gurii,

puterea ochilor,

vorbirea lui

fermecată,

strângerea lui de mână,

și, o, sărutarea-i!

Liniștea mea s-a dus,

inima mea e grea;

Nicicând, niciodată

n-o voi mai afla.

Sufletul meu

se îndeamnă

numai spre el.

O, de-ar putea

sa-l țină la el!

Și sărutările lui,

O, cum le vreau,

De sărutările lui

ar trebui sa pier!

____________________________

Meine Ruh ist hin,

Mein Herz ist schwer;

Ich finde sie nimmer

und nimmermehr.

Wo ich ihn nicht hab,

Ist mir das Grab,

Die ganze Welt

Ist mir vergällt.

Mein armer Kopf

Ist mir verrückt,

Mein armer Sinn

Ist mir zerstückt.

Meine Ruh ist hin,

Mein Herz ist schwer,

Ich finde sie nimmer

und nimmermehr.

Nach ihm nur schau ich

Zum Fenster hinaus,

Nach ihm nur geh ich

Aus dem Haus.

Sein hoher Gang,

Sein edle Gestalt,

Seines Mundes Lächeln,

Seiner Augen Gewalt,

Und seiner Rede

Zauberfluß,

Sein Händedruck,

Und ach sein Kuß!

Meine Ruh ist hin,

Mein Herz ist schwer,

Ich finde sie nimmer

und nimmermehr.

Mein Busen drängt

Sich nach ihm hin,

Ach dürft ich fassen

Und halten ihn,

Und küssen ihn,

So wie ich wollt,

An seinen Küssen

Vergehen sollt!

______________________________

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s