Yves Bonnefoy este fără îndoială una dintre vocile fundamentale ale poeziei franceze contemporane. Eseurile sale, traducerile, cursurile de master la Collège de France, scrierile de artă au devenit esențiale pentru noile generații de scriitori și critici de artă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Yves Bonnefoy, ”Salamandra – La salamandre”

Surprinsă salamandra se oprește

Și se preface moartă.

E întâiul pas al conștiinței în piatră.

Cel mai pur mit.

Un foc imens străbătut, e spirit.

Salamandra era la jumătatea

Peretelui. În strălucirea ferestrelor noastre.

Privirea-i era numai piatră.

Dar inima eu i-o vedeam bătându-i întruna.

O, tu, prietenul meu, o, gândul meu, alegorie

A tot ce e pur,

Cum îl iubesc pe cel strângând in tăcerea lui

Singura forță a bucuriei.

Cum îl iubesc pe cel cu stelele-n armonie

Prin inerta masă a întregului trup.

Cum îl iubesc pe cel așteptându-și

Ceasul victoriei,

Și răsuflarea-și reține, ținându-se la pământ.

-Traducere de Catalina Franco-

__________________________

La salamandre surprise s’immobilise

Et feint la mort.

Tel est le premier pas de la conscience dans les pierres.

Le mythe le plus pur.

Un grand feu traversé, qui est esprit.

La salamandre était à mi-hauteur

Du mur. dans la clarté de nos fenêtres.

Son regard n’était qu’une pierre.

Mais je voyais son cœur battre éternel.

O ma complice et ma pensée, allégorie

De tout ce qui est pur,

Que j’aime qui resserre ainsi dans son silence

La seule force de joie.

Que j’aime qui s’accorde aux astres par l’inerte

Masse de tout son corps.

Que j’aime qui attend l’heure de sa victoire,

Et qui retient son souffle et tient au sol.