Roberto Juarroz, „Am iubit împreună atâtea lucruri – Hemos amado juntos tantas cosas”
Am iubit împreună atâtea lucruri
încât ne e greu să le iubim separat.
Pare că deodată s-au îndepărtat
urcând pe pantele raiului.
Am trăit împreună atâta abis
că fără tine totul pare la suprafață,
orbita simulacrelor de alunecare,
tensiune fără de prelungire,
veghere fără prezența trupurilor.
Am mers atâta fără să ne mișcăm
încât călătoriile acum sunt libere
ca hainele inutile.
Mișcarea și liniștea au fost despărțite
ca gradele a două temperaturi.
Nu am pierdut nimic împreună
așa că obiceiul persistă și se întoarce
iar acum totul este profit din nimic.
Timpul se convertește în anti-timpul
fiindcă nu-l mai gândești astfel.
Am tăcut și am vorbit atâta împreună
încât și-a tăcea și-a vorbi sunt două trădări,
două substanțe fără de rost,
doi înlocuitori.
Am căutat totul,
Am găsit totul,
am părăsit totul.
Pur și simplu nu ne-au dat timp
spre a găsi ochiul morții tale,
chiar dacă era spre a-l părăsi.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Hemos amado juntos tantas cosas
que es difícil amarlas separados.
Parece que se hubieran alejado de pronto
o que el amor fuera una hormiga
escalando los declives del cielo.
Hemos vivido juntos tanto abismo
que sin ti todo parece superficie,
órbita de simulacros que resbalan,
tensión sin extensiones,
vigilancia de cuerpos sin presencia.
Hemos andado tanto sin movernos
que los viajes ahora se descuelgan
como abrigos inútiles.
Movimiento y quietud se han desunido
como grados de dos temperaturas.
Hemos perdido juntos tanta nada
que el hábito persiste y se da vuelta
y ahora todo es ganancia de la nada.
El tiempo se convierte en antitiempo
porque ya no lo piensas.
Hemos callado y hablado tanto juntos
que hasta callar y hablar son dos traiciones,
dos sustancias sin justificación,
dos substitutos.
Lo hemos buscado todo,
lo hemos hallado todo,
lo hemos dejado todo.
Únicamente no nos dieron tiempo
para encontrar el ojo de tu muerte,
aunque fuera también para dejarlo.
catalinafrancoblog 