René-François Sully Prudhomme , ”La malul apei – Au bord de l’eau”

Să stăm pe malul apei care trece,

Și s-o privim trecând;

Și împreună, când norii alunecă,

Să-i urmărim lunecând;

La răsărit, pe când fumul urcă,

Să-i vedem urcând;

Să stăm în preajmă, să simțim floarea

Înmiresmând;

În fructul dulce, să fim albinele

Gustul-încercând;

De-ascultă păsări pădurile,

Noi să cântăm ascultând …

Să ascultăm sub o salcie apa

În noi murmurând;

Să nu simțim, cât visul ține,

Timpul durând;

Dar să trăim adânc o iubire

Doar adorând;

Și neatenți la cearta din lume,

În seamă nebăgând;

Și singuri și fericiți, deși e greu,

Neobosind,

În fața a tot ce trece, să ne iubim,

Nerenunțând !

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

S’asseoir tous deux au bord d’un flot qui passe,

Le voir passer ;

Tous deux, s’il glisse un nuage en l’espace,

Le voir glisser ;

A l’horizon, s’il fume un toit de chaume,

Le voir fumer ;

Aux alentours, si quelque fleur embaume,

S’en embaumer ;

Si quelque fruit, où les abeilles goûtent,

Tente, y goûter ;

Si quelque oiseau, dans les bois qui l’écoutent,

Chante, écouter…

Entendre au pied du saule où l’eau murmure

L’eau murmurer ;

Ne pas sentir, tant que ce rêve dure,

Le temps durer ;

Mais n’apportant de passion profonde

Qu’à s’adorer ;

Sans nul souci des querelles du monde,

Les ignorer ;

Et seuls, heureux devant tout ce qui lasse,

Sans se lasser,

Sentir l’amour, devant tout ce qui passe,

Ne point passer !