Philippe Jaccottet, ”Interior – Intérieur”

De multă vreme încerc să trăiesc aici,

în încăperea pe care pretind c-o iubesc,

cu masa, cu obiectele liniștite, cu geamul

care, la capătul nopților, se va deschide către

alt verde, cu inima mierlei zbătându-se-n iedera

neagră, cu petele de lumină printre bătrânele

umbre. Și recunosc că mi-e bine, și că mă simt

acasă, că ziua va fi senină. Doar că pe lângă pat

se află păianjenul (așa e când ai grădină) pe care

încă nu l-am călcat în picioare, și care pare că încă

lucrează la pânza care-mi așteaptă fantasma fragilă …

-traducere de Catalina Francu-

______________________________

Il y a longtemps que je cherche à vivre ici,

dans cette chambre que je fais semblant d’aimer,

la table, les objets sans soucis, la fenêtre

ouvrant au bout de chaque nuit d’autres verdures,

et le cœur du merle bat dans le lierre sombre,

partout des lueurs achèvent l’ombre vieillie.

J’accepte moi aussi de croire qu’il fait doux,

que je suis chez moi, que la journèe sera bonne.

Il ya juste, au pied du lit, cette araignée

(à cause du jardin), je ne l’ai pas asez

piétinée, on dirait qu’elle travaille encore

au piège qui attend mon fragile fantôme…