Ultima poezie a lui Mario Luzi
~~~~~~~~~~~
Pământul și marea sunt de părerea ei,
deasupra și peste tot e o mare mai jucăușă
pentru iuțeala flăcării rândunelelor,
iar pe-o câmpie e calea
lunii odihnitoare și a somnului
dulcilor trupuri pe jumătate închise vieții
și morții;
și pentru vocile care coboară
și scapă de ușile tainice și care saltă
deasupra noastră ca niște păsări înnebunite să se întoarcă
să cânte pe insula începuturilor: aice
se pregătește
un pat de purpur și un cântec care îi liniștește
pe cei neputând să doarmă
așa de dură a fost piatra,
așa ascuțită iubirea.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________-
La terra e a lei concorde il mare
e sopra ovunque un mare piu giocondo
per la veloce fiamma dei passeri
e la via
della riposante luna e del sonno
dei dolci corpi socchiusi alla vita
e alla morte su un campo;
e per quelle voci che scendono
sfuggendo a misteriose porte e balzano
sopra noi come uccelli folli di tornare
sopra le isole originali cantando:
qui si prepara
un giaciglio di porpora e un canto che culla
per chi non ha potuto dormire
si dura era la pietra,
si acuminato l’amore.
catalinafrancoblog 