Marguerite Yourcenar, ”Trup, portar al sufletului”

Trup, portar al sufletului,
în care poate a spera ar fi zadarnic,
trup iubit, mai mult decât pot iubi;
inimă transfigurată într-un ciboriu viu
gură mereu întinsă la cele mai noi momeli.
mare în care să poți vâsli, izvor de unde să bei;
pâine și vin la ritualele sărbători;
ascunzătoare de somn, peșteră neagră dulce;
pământ nedespărțit dat ofrandă pașilor noștri.
Aer care mă umple de ceruri și zboruri;
freamăt de-a lungul nervilor; zvâcnet al fibrei în fibră;
ochi scurtă vreme deschis înspre imensul vid.
Trup, prietenul meu bătrân, noi vom muri împreună.
Cum să nu te iubesc, formă cu care m-asemăn,
dacă în brațele tale țin lumea?

-traducere de Catalina Franco-
______________________________