Un dialog – imaginar, imprecis, incert – cu indecizia, prelungit în imaginație și memorie. Laolaltă – marea și soarele !
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Arthur Rimbaud, ”Eternitatea – L’Éternité”

O, am aflat-o!
Ce ? eternitatea.
E marea laolaltă
Cu soarele.
Tu, sufletul meu etern,
Păstrează-ți dorința
Chiar dacă noaptea
E singură
Și ziua e în flăcări.
Nu mai gândi.
Lasă
Umanele năzuințe,
Banalele elanuri!
Tu ai zborul tău …
— Nu nădăjdui
Niciodată.
Va răsări.
Va fi nevoie aici
De cunoaștere și răbdare,
Fără îndoială
Va fi trudă, chin.
Iar mâine,
Jăratecul de satin,
Ardoarea
E datoria ta.
O, am aflat-o!
– Ce ? – Eternitatea.
E marea laolaltă
Cu soarele.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Elle est retrouvée !
Quoi ? l’éternité.
C’est la mer mêlée
Au soleil.
Mon âme éternelle,
Observe ton vœu
Malgré la nuit seule
Et le jour en feu.
Donc tu te dégages
Des humains suffrages,
Des communs élans !
Tu voles selon…
— Jamais l’espérance.
Pas d’orietur.
Science et patience,
Le supplice est sûr.
Plus de lendemain,
Braises de satin,
Votre ardeur
Est le devoir.
Elle est retrouvée !
— Quoi ? — l’Éternité.
C’est la mer mêlée
Au soleil.
**
Din ”Un anotimp in Infern”

**
Arthur Rimbaud, ”Veșnicia – L’Éternité”

O, am găsit-o!
Ce ? veșnicia.
E marea unită
Cu soarele.


Tu, suflet veșnic ,
Păstrează-ți dorul
Chiar dacă noaptea
E singură
Și ziua e foc.
Nu mai gândi.
Părăsește
Omeneștile năzuințe,
Preasimplele elanuri!

Tu ai zborul tău …
— Nu nădăjdui
Niciodată.
Va răsări.
Va fi nevoie
De cunoaștere și răbdare,
Fără îndoială
Va fi trudă, chin.
Iar mâine,
Jăratecul de satin.

Ardoarea
E datoria ta.

O, am găsit-o!
Ce ? veșnicia.
E marea unită
Cu soarele.



-traducere de Catalina Franco-
______________________________