Azi – 16 aprilie – aniversarea lui Alberto Caeiro – 1889 – 1915

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fernando Pessoa, „Trec și rămân, ca Universul – Passo e fico, como o Universo.”

De la cea mai înaltă fereastră a casei mele

Cu un alb fular eu le spun adio

Poemelor mele plecate la lume

Și nu sunt fericit și nici trist.

Asta e soarta poemelor.

Le-am scris și vreau să le-arăt tuturora

Fiindcă nu pot să fac altcum

Așa cum floarea nu-și poate ascunde culoarea,

Așa nici râul n-ascunde curgerea

Nici pomul n-ascunde roadele sale.

Iată-le acuma cerând și trudă și osteneală,

Simt câteodată că asta îmi face rău

De parcă mă doare tot trupul

Cine le va citi?

Și în ce mâini vor ajunge?

Floare, tu pentru ochi mi-ai cules destinul.

Pomule, fructul tu mi l-ai scos din gură.

Râule, nu-i rostul apei mele de a rămâne la mine.

Eu mă supun și mă simt cumva fericit,

Cumva fericit ca unul care-i sătul a fi trist.

Plecați, plecați de la mine!

Îmbătrânește copacul și e împrăștiat de Natură.

Se trece floarea, întotdeauna-i dăinuie pulberea.

Aleargă râul, intră în mare, a sa e apa dintotdeauna.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Da mais alta janela da minha casa

Com um lenço branco digo adeus

Aos meus versos que partem para a humanidade

E não estou alegre nem triste.

Esse é o destino dos versos.

Escrevi-os e devo mostrá-los a todos

Porque não posso fazer o contrário

Como a flor não pode esconder a cor,

Nem o rio esconder que corre,

Nem a árvore esconder que dá fruto.

Ei-los que vão já longe como que na diligência

E eu sem querer sinto pena

Como uma dor no corpo.

Quem sabe quem os lerá?

Quem sabe a que mãos irão?

Flor, colheu-me o meu destino para os olhos.

Árvore, arrancaram-me os frutos para as bocas.

Rio, o destino da minha água era não ficar em mim.

Submeto-me e sinto-me quase alegre,

Quase alegre como quem se cansa de estar triste.

Ide, ide, de mim!

Passa a árvore e fica dispersa pela Natureza.

Murcha a flor e o seu pó dura sempre.

Corre o rio e entra no mar e a sua água é sempre a que foi sua.