Charles Baudelaire, ”Îmbătați-vă – Enivrez-vous”

Trebuie să fii mereu beat, totul se află acolo: asta e singura problemă. Pentru a nu simți povara oribilă a Timpului care îți sfarmă umerii și te prăbușeștete la pământ, trebuie să fii mereu beat.

Dar de ce? De vin, de poezie ori de virtute, după cum doriți. Dar îmbătați-vă.

Iar dacă uneori, pe treptele unui palat, pe iarba verde a unui șanț, în singurătatea mohorâtă a camerei tale, te trezești, beția deja a scăzut ori a dispărut, întreabă vântul, valul, steaua, pasărea, orologiul, întreabă tot ce fuge, tot ce geme, tot ce se rostogolește, tot ce cântă, tot ce vorbește, întreabă atunci cât e ceasul; iar vântul, valul, steaua, pasărea, ceasul, toate au să vă răspundă: ”E vremea să vă îmbătați! Spre a nu fi sclavii martirizați ai Timpului, îmbătați-vă; îmbătați-vă tot timpul! Cu vin, cu poezie ori cu virtute, cu ce doriți, după bunul plac.”

Iar dacă uneori, pe treptele unui palat, pe iarba verde a unui șanț, te trezești, beția deja diminuată sau plecată, întreabă vântul, valul, steaua, pasărea, la ceas; la tot ce se scurge, la tot ce geme, la tot ce se rostogolește, la tot ce cântă, la tot ce vorbește, întreabă cât e ceasul. Iar vântul, valul, steaua, pasărea, ceasul, vă vor răspunde, e timpul să vă îmbătați; ca să nu fii robii martiri ai timpului, îmbătaţi-vă, îmbătaţi-vă neîncetat cu vin, poezie, virtute, cu ce doriți, după bunul plac.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Il faut être toujours ivre, tout est là ; c’est l’unique question. Pour ne pas sentir l’horrible fardeau du temps qui brise vos épaules et vous penche vers la terre, il faut vous enivrer sans trêve.

Mais de quoi? De vin, de poésie, ou de vertu à votre guise, mais enivrez-vous!

Et si quelquefois, sur les marches d’un palais, sur l’herbe verte d’un fossé, vous vous réveillez, l’ivresse déjà diminuée ou disparue, demandez au vent, à la vague, à l’étoile, à l’oiseau, à l’horloge; à tout ce qui fuit, à tout ce qui gémit, à tout ce qui roule, à tout ce qui chante, à tout ce qui parle, demandez quelle heure il est. Et le vent, la vague, l’étoile, l’oiseau, l’horloge, vous répondront, il est l’heure de s’enivrer ; pour ne pas être les esclaves martyrisés du temps, enivrez-vous, enivrez-vous sans cesse de vin, de poésie, de vertu, à votre guise.

Charles Baudelaire, din ”Mici poeme în proză – Les petits poèmes en prose”