Tristan Corbière, ”Broasca – Le crapaud”

Le romantisme noir, un autoportrait dérisoire du poète, un sonnet invers – ” L’Albatros” du Corbière

______________________________________________________

Tristan Corbière, ”Broasca – Le crapaud”

Un cântec în noaptea fără de aer …

Luna – o placă de clar metal

Resturi de verde noptatec.

… Un cântec; ca un ecou ascuțit

Acolo,- îngropat, sub tufiș …

– Tace: Vino, e-acolo, la umbră …

– O broască! – De ce astă teamă,

Soldat loial, de lângă mine!

Iată-l, poetul chel, făr’ aripe,

Privighetoarea noroiului … – o, ce oroare! –

… Cântă. – Oroare!! – De ce oroare?

Nu vezi lumina din ochii lui …

Nu: el pleacă, rece, sub piatra lui.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bună seara – broasca aceea-s eu.

În seara asta, 20 iulie.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Un chant dans une nuit sans air…

– La lune plaque en métal clair

Les découpures du vert sombre.

… Un chant ; comme un écho, tout vif

Enterré, là, sous le massif…

– Ça se tait : Viens, c’est là, dans l’ombre…

– Un crapaud ! – Pourquoi cette peur,

Près de moi, ton soldat fidèle !

Vois-le, poète tondu, sans aile,

Rossignol de la boue… – Horreur ! –

… Il chante. – Horreur !! – Horreur pourquoi ?

Vois-tu pas son œil de lumière…

Non : il s’en va, froid, sous sa pierre.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bonsoir – ce crapaud-là c’est moi.

Ce soir, 20 Juillet.

**

Tristan Corbière (1845-1875) était particulièrement excentrique, tant dans sa vie que dans ses œuvres. Peu gâté par la nature, rachitique, laid et tuberculeux.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s