Spuse atât de simplu …

~~~~~~~~~~~~~~~~

Robert Walser, ”Două lucruri mărunte – Zwei kleine Sachen”

I

Fiecare trebuie în primul rând să aibă grijă de sine, astfel încât să poată fi văzut peste tot plăcut și fără griji. Există o tendință în tine de a te gândi mereu la celălalt și de a te uita pe tine. Cumva celălalt îți mulțumește pentru asta, se poate asta? Nu ne place să fim recunoscători. Fiecare vrea să își datoreze sieși ceea ce este. „Mie îmi datorez asta”, îi place oricui să spună. Dar, doar gândindu-te la cineva, încă nu l-ai ajutat în niciun fel, însă poate te-ai neglijat, în mod semnificativ, pe tine. Știi tu, nimeni nu iubește pe cei care se neglijează pe ei înșiși.

II.

Așadar mă plimbam și, în timp ce pășeam pe drumul meu, m-am întâlnit cu un câine și i-am acordat toată atenția bunului animal, în vreme ce îl cercetam îndelung. Nu sunt eu un om nesăbuit? Nu e o prostie să te oprești pe stradă pentru un câine și să pierzi timp prețios? Dar, pe măsură ce mergeam, nu simțeam chiar deloc că timpul ar fi prețios, așa că, după un timp, am mers agale mai departe. Mă gândeam: „Ce cald e astăzi” și chiar era într-adevăr o vreme destul de caldă.

-traducere de Catalina Franco-

____________________________

I.

Es muß jedes zuallererst für sich selber sorgen, damit es sich überall leicht und sorglos kann sehen lassen. In dir ist eine Neigung, stets an das andere zu denken und dich selbst zu vergessen. Sagt dir dafür das andere Dank, und kann es das? Man ist nicht gern dankbar. Es will jedes sich selbst das, was es ist, verdanken. »Das verdanke ich mir selbst,« sagt eins gern. Indem du nun aber an jemanden bloß nur denkst, hast du ihm noch zu nichts geholfen, dich aber hast du vielleicht schon bedeutend dabei vernachlässigt. Weißt du, daß man die nicht liebt, die sich vernachlässigen.

II.

Ich ging so, und indem ich so meines Weges zog, begegnete mir ein Hund, und ich schenkte dem guten Tier alle sorgfältige Beachtung, indem ich es ziemlich lange anschaute. Bin ich nicht ein törichter Mensch? Ist es denn etwa nicht töricht, eines Hundes wegen sich auf der Straße aufzuhalten und kostbare Zeit zu verlieren? Aber indem ich so ging, hatte ich ganz und gar nicht das Gefühl, daß die Zeit kostbar sei, und so ging ich denn nach einiger Zeit gemächlich weiter. Ich dachte: »Wie ist es doch heute heiß,« und es war in der Tat recht warmes Wetter.