Tradus pentru Voi, pentru ziua de astăzi…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`

Cesare Pavese, ”Munca obosește – Lavorare stanca”

Să treacă drumul spre a fugi de acasă

doar un băiat o face, însă acel bărbat care bate

străzile toată ziua, nu mai este băiat

și nu fuge de acasă.

Vara

sunt după-amiezi în care până și piețele-s goale,

pradă apusului soarelui, iar omul acela ce vine

de-a lungul drumului de plante inutile

deodată se oprește.

Merită să fii singur, să fii din ce în ce mai singur?

Numai să umbli pe străzile goale,

prin piețele goale. Ar trebui să oprești o femeie

să stai de vorbă cu ea, să hotărați

să trăiți împreună.

Altfel, unul vorbește singur. De aceea uneori

va fi un beţiv în noapte care va ţine discursuri

vorbind de proiectele sale de-a lungul vieții.

Cu siguranță tu nu te-aștepți ca în piața pustie

să întâlnești pe vreunul, însă acela ce umblă

pe străzi mai zăbovește din când în când. Dac-ar

fi doi, chiar numai mergând pe stradă, casa ar fi

unde este femeia aceea și poate ar merita.

Noaptea piața se face de tot pustie

iar omul acela, ce trece pe acolo, el nu mai vede

casele

printre luminile inutile, nu mai ridică ochii:

aude numai pavajul pe care l-au făcut alți bărbați

cu mâinile lor asprite, ca ale sale.

Nu este drept să rămâi în piața pustie.

Cu siguranță pe stradă fi-va acea femeie

care, rugată, ar vrea să fie casa.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Traversare una strada per scappare di casa

lo fa solo un ragazzo, ma quest’uomo che gira

tutto il giorno le strade, non è più un ragazzo

e non scappa di casa.

Ci sono d’estate

pomeriggi che fino le piazze son vuote, distese

sotto il sole che sta per calare, e quest’uomo, che giunge

per un viale d’inutili piante, si ferma.

Val la pena esser solo, per essere sempre più solo?

Solamente girarle, le piazze e le strade

sono vuote. Bisogna fermare una donna

e parlarle e deciderla a vivere insieme.

Altrimenti, uno parla da solo. È per questo che a volte

c’è lo sbronzo notturno che attacca discorsi

e racconta i progetti di tutta la vita.

Non è certo attendendo nella piazza deserta

che s’incontra qualcuno, ma chi gira le strade

si sofferma ogni tanto. Se fossero in due,

anche andando per strada, la casa sarebbe

dove c’è quella donna e varrebbe la pena.

Nella notte la piazza ritorna deserta

e quest’uomo, che passa, non vede le case

tra le inutili luci, non leva più gli occhi:

sente solo il selciato, che han fatto altri uomini

dalle mani indurite, come sono le sue.

Non è giusto restare sulla piazza deserta.

Ci sarà certamente quella donna per strada

che, pregata, vorrebbe dar mano alla casa.