Un dialog – imaginar, imprecis, incert – cu indecizia, prelungit în imaginație și memorie. Laolaltă – marea și soarele !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Arthur Rimbaud, ”Eternitatea – L’Éternité”

O, am aflat-o!

Ce ? eternitatea.

E marea laolaltă

Cu soarele.

Tu, sufletul meu etern,

Păstrează-ți dorința

Chiar dacă noaptea

E singură

Și ziua e în flăcări.

Nu mai gândi.

Lasă

Umanele năzuințe,

Banalele elanuri!

Tu ai zborul tău …

— Nu nădăjdui

Niciodată.

Va răsări.

Va fi nevoie aici

De cunoaștere și răbdare,

Fără îndoială

Va fi trudă, chin.

Iar mâine,

Jăratecul de satin,

Ardoarea

E datoria ta.

O, am aflat-o!

– Ce ? – Eternitatea.

E marea laolaltă

Cu soarele.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Elle est retrouvée !

Quoi ? l’éternité.

C’est la mer mêlée

Au soleil.

Mon âme éternelle,

Observe ton vœu

Malgré la nuit seule

Et le jour en feu.

Donc tu te dégages

Des humains suffrages,

Des communs élans !

Tu voles selon…

— Jamais l’espérance.

Pas d’orietur.

Science et patience,

Le supplice est sûr.

Plus de lendemain,

Braises de satin,

Votre ardeur

Est le devoir.

Elle est retrouvée !

— Quoi ? — l’Éternité.

C’est la mer mêlée

Au soleil.

**

Din ”Un anotimp in Infern”