W.B. Yeats, ”Ședeam, un om singuratic – I sat, a solitary man”

Ședeam, un om singuratic,

În Londra, într-un local plin ochi,

O carte deschisă și-o ceașcă goală

Pe blatul alb de marmură.

Stăteam și priveam pe stradă,

Când m-am aprins dintr-odată;

Și peste câteva zeci de minute –

Trăiam o asemenea fericire

Încât păream binecuvântat

Și-aș fi putut să binecuvânt.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

I sat, a solitary man,

In a crowded London shop,

An open book and empty cup

On the marble table-top.

While on the shop and street I gazed

My body of a sudden blazed;

And twenty minutes more or less

It seemed, so great my happiness,

That I was blessed and could bless.