Robert Walser, ”Ora – Stunde”

O oră vine, o oră pleacă;

atâtea se află-ntr-o oră,

zbuciumul simțămintelor,

dorințe bătând ca vântul în zorii zilei.

Doar într-o oră ziua își spune

blestemul sau rugăciunea,

eu tot în sărmana mea casă,

in bucurie ori in durere.

Lumea întreagă se află în ora

nici bănuită și nici de mine dorită,

și eu nu mai știu, vai, pe unde

lumea mea doarme și zace.

-traducere de Catalina Franco-

_______

Die Stunde kommt, die Stunde geht;

in einer Stunde liegt so viel,

liegt der Gefühle Widerspiel,

liegt Sehnsucht, die wie Frühwind weht.

In einer Stunde spricht der Tag

sein Beten oder Fluchen aus,

und ich bin stets das arme Haus,

gefüllt mit Jubel oder Plag’.

In einer Stunde liegt die Welt

nichtsahnend, nichtsbegehrend so,

und ach, ich weiß nicht immer wo

sie ruht und schlummert, meine Welt.