John Donne,”Sonetul sfânt – Nu fi semeaţă, moarte – Death, be not proud ”

Nu fi semeață, Moarte, căci nu eşti, cum se spune,

Puternică, grozavă, nu, nu ești chiar așa;

Pe cei care muriră nu i-ai îngenuncheat,

Și, moarte, nici pe mine tu nu mă poţi răpune.

Iar dacă doar repaus și odihnă tu ne-arăți

Și înverzită-i veșnic valea ta – atuncea vino,

Te așteptăm: porunca ta de veșnică lumină

La cei din cei mai buni care ne pleacă

Odihnă pentru oase și suflet să le fie.

Că roaba soartei ești ori roaba întâmplării,

Că ii slujești pe toți deopotrivă,

Că-i arma ta război, otravă, boală –

Și farmece, și macul la fel pot să ne-adoarmă

Ca lovitura ta. Și – biată moarte – nu-i nicio scofală,

De-om trece somnul morții, mereu noi ne-om trezi.

Și nu va mai fi moarte, căci, Moarte, vei muri.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Death, be not proud, though some have called thee

Mighty and dreadful, for thou art not so;

For those whom thou think’st thou dost overthrow

Die not, poor Death, nor yet canst thou kill me.

From rest and sleep, which but thy pictures be,

Much pleasure; then from thee much more must flow,

And soonest our best men with thee do go,

Rest of their bones, and soul’s delivery.

Thou art slave to fate, chance, kings, and desperate men,

And dost with poison, war, and sickness dwell,

And poppy or charms can make us sleep as well

And better than thy stroke; why swell’st thou then?

One short sleep past, we wake eternally

And death shall be no more; Death, thou shalt die.